Filaret Grădinarul

Sfântul Cuvios Filaret Grădinarul (Filaret din Calabria, Filaret din Seminara) s-⁠a născut la Palermo, în 1020, într-⁠o familie de neam calabrez, adusă de sarazini în Sicilia și apoi eliberată, și a adormit la 6 aprilie 1070 la Palmi, în Calabria. A fost egumen și ascet bazilian, cinstit ca sfânt atât de Biserica Catolică, cât și de Biserica Ortodoxă.

Familia l-⁠a numit Filip, în cinstea unui sfânt preot din Tracia, venit din partea papei să propovăduiască în Agira. În 1040 s-⁠a întors în Calabria. Trăia la Reggio și, pe la douăzeci și cinci de ani, a venit la Sinopoli, la părinți. Apoi s-⁠a hotărât să intre în mănăstirea Sfântul Ilie, a bazilienilor, de lângă Seminara, la poalele muntelui Aulinas (azi Sfântul Ilie), deasupra orașului Palmi, cea mai prețuită din ținut. Sub îndrumarea egumenului Oreste, care l-⁠a rebotezat Filaret, "cel ce iubește virtutea", a petrecut acolo ultimii douăzeci și cinci de ani ai vieții, ca păstor de turme, lucrător al pământului, monah și ascet.

A dăruit cu mână largă timpul, puterile, banii și roadele muncii lui celor săraci și, în cele din urmă, istovit, s-⁠a îmbolnăvit greu pe la cincizeci de ani și a murit în dimineața zilei de 6 aprilie 1070. În scurtă vreme cinstirea lui s-⁠a răspândit în ținut, iar numele lui a fost legat de mănăstire din 1072. După o lungă perioadă de uitare, mănăstirea Sfinții Ilie și Filaret a fost redeschisă în 2005, ca mănăstire de maici, sub jurisdicția Arhiepiscopiei Ortodoxe a Italiei și Maltei, a Patriarhiei Ecumenice. Este pomenit la 6 aprilie (nou-⁠stil).