Gavriil Siokuros

Gheronda Gavriil Siocuros din Lysi, numit și Agiovarnavitul, a fost ieromonah și egumen al Mănăstirii Apostolului Barnaba din Cipru. A adormit întru Domnul la 5 decembrie 2013. Este cinstit de credincioși ca un părinte duhovnicesc, om al rugăciunii, al jertfei și al dragostei, fără canonizare sinodală; pomenirea lui se face la 5 decembrie.

Era din satul Lysi, din Cipru. Dorea să dea totul Bisericii, să ajute pe toți oamenii, mai ales pe tineri, și să-⁠i ducă la Biserică și la Hristos. S-⁠a dăruit cu tot sufletul misiunii și faptelor de binefacere. În 1974 se întorcea de la Muntele Athos, unde rămăsese doi ani ca să se perfecționeze în arta iconografiei, și, înainte de a pleca spre mănăstirea lui din Cipru, a aflat de invazia turcă. Nu a mai putut ajunge în patrie și la mănăstirea Apostolului Barnaba, cuprinsă și pustiită de turci, și a rămas câțiva ani în Grecia, la Nafplio, în Mănăstirea Sfântul Dimitrie de la Caracala, unde a slujit ca preot, șapte ani, după unele mărturii. Mama sa, Haralambu, a venit la Atena să-⁠l sprijine în boala care îl lovise, și a rămas de atunci lângă el; mai târziu s-⁠a adăugat și sora lui, Grigoru. A pictat icoane pentru a nu împovăra mănăstirea cu cheltuielile.

Oamenii care l-⁠au cunoscut vorbesc despre blândețea, răbdarea, smerenia și dragostea lui; dezarma prin zâmbet și îi făcea pe cei veniți la el să uite durerile și grijile. Avea darul discernământului și al sfatului potrivit. Încă din tinerețe se retrăgea adesea în paraclisul Sfântului Eufimian de la marginea Lisiei, unde se ruga ceasuri întregi pentru toți. Se ruga simplu, cu putere și cu credință, fără cea mai mică îndoială, iar Dumnezeu îi asculta rugăciunile. Un spovedit povestește că părintele i-⁠a dat ca pocăință nu metanii și post, ci să citească o omilie a Sfântului Ioan Gură de Aur; altora le cerea doar să aducă la spovedanie încă un suflet.

În Karakalas, mama lui a văzut într-⁠o dimineață, când el rostea la Altar „Se frânge și se împarte Mielul lui Dumnezeu”, cum ținea în mâini pe Domnul înjunghiat, cu mâinile pline de sânge; a văzut aceasta și de alte ori. Părintele nu a spus nimic. Cu timpul a slujit la Mănăstirea de maici Sfântul Pantelimon din Achera, în Cipru, și a fost, după 1974, egumen al Mănăstirii Apostolului Barnaba. A luptat pentru mănăstirea din teritoriile ocupate și a avut bucuria să slujească din nou la mormântul și în biserica Apostolului. S-⁠a mutat la Domnul în pace, la 5 decembrie 2013. Mulți vorbesc de minunile petrecute îndată după moartea lui. Printre cuvintele sale: „Rugăciunea să fie izvor de bucurie, nu silită. Neliniștea este acolo unde nu este credință, nădejde, dragoste și încredere în Dumnezeu”.