Ghenadie Letiuk

Sfântul Cuvios Mucenic Ghenadie Letiuk, ieromonah, pe numele lumesc Grigorie Lavrentievici Letiuk, s-⁠a născut în 1874 în satul Belovodî din ținutul Mariupol, gubernia Harkov, în familia unui țăran ucrainean. A murit în închisoare la 18 decembrie 1941.

În 1889 a terminat școala zemstvei, iar în 1895 a intrat novice la Mănăstirea Sfinții Petru și Pavel din gubernia Cernigov. În același an a fost chemat o lună în miliția din spatele frontului, apoi a fost mutat la Mănăstirea Belogostițî din gubernia Iaroslavl, unde a primit mai târziu tunderea în monahism cu numele Ghenadie și a fost hirotonit. Din 1928, după închiderea mănăstirii, părintele Ghenadie a slujit ca preot în diferite parohii din ținutul Rostov. În 1929 a fost arestat sub învinuirea de activitate contrarevoluționară, dar, fiindcă învinuirea nu s-⁠a dovedit, a fost eliberat curând. După aceea a slujit în parohiile ținutului Rostov, iar din 1938 a fost paroh al bisericii din satul Petrovskoe din regiunea Iaroslavl, azi așezarea Petrovsk.

La 19 februarie 1941 a fost arestat și învinuit de discreditarea rânduielii existente, calomnierea Constituției, a conducătorilor partidului și ai guvernului. A refuzat să confirme acuzația. La 9 mai 1941 a fost condamnat, după articolele 58-10 și 58-11 ale codului penal, ca participant la un grup antisovietic de clerici, la opt ani de închisoare. La 9 iunie 1941 a scris o contestație împotriva nedreptății sentinței, în care și-⁠a repetat nevinovăția; în aceeași zi articolul 58-11 a fost scos din sentință, dar situația osânditului nu s-⁠a schimbat. Anchetele și închisoarea au zdruncinat sănătatea și puterile ieromonahului de șaizeci și șapte de ani, care a murit la 18 decembrie 1941 în închisoarea din Iaroslavl. Locul îngropării lui nu se cunoaște. Este pomenit, după pagina Azbyka, la 5 iunie și la 18 decembrie.