Hildelita de Barking

Sfânta Cuvioasă Hildelita de Barking (Hildilid) a fost egumenă a mănăstirii de la Barking, în Anglia, în jurul anilor 700, de origine străină, după tradiție prințesă. A intrat în monahism în Franța, fie la Chelles, fie la Faremoutiers-⁠en-⁠Brie. Episcopul Ercuvald al Londrei a chemat-⁠o în Anglia ca s-⁠o învețe pe sora lui, Etelburga, egumena mănăstirii pe care o ridicase la Barking. După Etelburga, Hildelita i-⁠a urmat la conducere (după 692) și a fost cunoscută pentru înțelepciunea și cultura ei. Sfântul Beda vorbește despre lunga ei păstorire, despre mutarea moaștelor unor sfinți în biserica Sfintei Maria și despre o vindecare minunată a unui orb în vremea ei. A fost egumenă până către 700 și a murit, poate, în jurul anului 725, la o vârstă înaintată; Sfântul Bonifaciu o pomenește într-⁠o scrisoare din 716. Este o sfântă a Bisericii nedespărțite, pomenită la 24 martie (stil nou; 6 aprilie pe stil vechi).