Iluminata din Todi

Sfânta Iluminata din Todi este o muceniță din Umbria, din vremea persecuției lui Dioclețian, la început de secol IV. Viața ei se păstrează mai ales în tradiția locală, iar sursele dau date puțin diferite pentru moartea ei, fie în jurul anului 303, fie în jurul anului 320. Biserica o pomenește la 29 noiembrie.

După tradiție, s-⁠a născut lângă Ravenna, la Palazzolo, și a purtat la început numele Chesaria. Părinții ei erau arieni sau păgâni. La Sfântul Botez a primit numele Iluminata, adică „luminata”.

Când prefectul Ravennei, Sebastian, a vrut s-⁠o ia de soție, tatăl ei i-⁠a vestit că fiica sa se făcuse creștină. Fecioara a fost aruncată în temniță, dar, potrivit tradiției, un înger a scos-⁠o de acolo și a dus-⁠o pe Via Salaria. De acolo a plecat în Umbria, unde se spune că a săvârșit multe minuni. Părinții ei, care între timp se întorseseră la Domnul, s-⁠au alăturat ei.

Tânăra a trăit în sihăstrii din apropiere de Todi, în rugăciune și feciorie. Prefectul din Massa Martana a pus s-⁠o arunce în temniță. Acolo a trecut din această viață, împreună cu părinții ei, la 29 noiembrie, pe vremea împăratului Dioclețian.

Trupurile lor au fost îngropate laolaltă la Papiniano, numit și Bagno di Papinio, la două mile de oraș. Mâna Sfintei Iluminata a fost dusă la Todi și așezată în mănăstirea Milizie. Povestirea vieții ei s-⁠a păstrat în mai multe redactări asemănătoare, care seamănă cu viețile altor sfinte, ca Fotina, Fermina din Amelia, cinstite la Todi și la Perugia.

În cinstea ei au fost închinate biserici la Todi, între care o mănăstire camaldoleză, precum și la Montefalco, Monteleto di Gubbio, Alviano și în Abruzzo. Pictorul Antoniazzo Romano a pictat-⁠o alături de Sfântul Vincențiu și Sfântul Nicolae din Tolentino. Este prăznuită la 29 noiembrie.