Pitirim din Egipt

Cuviosul Pitirim din Egipt, numit și Pitirim de la Porfirion, a fost un monah egiptean din secolul al IV-⁠lea, ucenic al Sfântului Antonie cel Mare. A fost egumen al multor monahi și al treilea urmaș al lui Antonie în sihăstria lui, despre care se spune că a primit virtuțile marelui Antonie. A trăit pe muntele Porfirion din Tebaida, probabil numit după apropierea carierei romane de la Mons Porphyrites, de unde se scotea piatra rară numită porfir.

A continuat lucrarea lui Antonie învățând monahii de-⁠a lungul Nilului, în Tebaida, și a trăit cu ucenicii lui în aspră nevoință. Se spune că mânca de două ori pe săptămână apă amestecată cu puțină făină, iar uneori postea cu totul. A murit către sfârșitul secolului al IV-⁠lea sau începutul celui de-⁠al V-⁠lea.

Din Istoria lausiacă a lui Paladie (cap. 34) se păstrează o povestire. Pitirim, pe când se ruga în munți, a primit de la un înger o vedenie: „De ce te fălești că ești cucernic și locuiești într-⁠un asemenea loc? Vrei să vezi o femeie mai cucernică decât tine?” Îngerul l-⁠a trimis la mănăstirea de la Tabenisi, întemeiată de Pahomie, și acolo a întâlnit-⁠o pe Isidora, o femeie de o smerenie desăvârșită între monahiile ei. Pitirim le-⁠a mustrat pe monahii că o tratau cu răutate; ele i-⁠au spus uimite: „Părinte, nu te lăsa insultat de ea, e mută.” Iar el le-⁠a răspuns: „Voi sunteți mute. Căci ea este o Amma și pentru mine, și pentru voi.” Este pomenit la 29 noiembrie (stil nou).