Iosif

Sfântul Mărturisitor Iosif, numit Contele, a trăit în secolul al IV-⁠lea în Palestina. Evreu din Tiberiada, a venit la credința în Hristos, a primit de la împăratul Constantin cel Mare rangul de comite și a zidit biserici în Galileea. Spre bătrânețe a locuit la Scitopolis, orașul numit astăzi Beit Șean, unde l-⁠a cunoscut Sfântul Epifanie al Salaminei. Martirologiul Roman îl pomenește la 22 iulie.

Aproape tot ce se știe despre el vine din «Panarion», lucrarea împotriva ereziilor scrisă de Sfântul Epifanie între anii 374 și 377. În capitolul al treizecilea, Epifanie povestește ceea ce i-⁠a istorisit însuși Iosif, când s-⁠au întâlnit la Scitopolis, pe la anul 355.

După această relatare, Iosif a fost un învățat al Legii și un membru de seamă al Sinedriului, din cercul patriarhului iudeu de la Tiberiada. A fost de față când acesta a primit în taină botezul pe patul de moarte, iar mai târziu, citind scrieri ale Evangheliei, s-⁠a încredințat că Iisus este Hristosul. După ce a trecut printr-⁠o boală grea și a amânat multă vreme hotărârea, a primit Sfântul Botez.

Împăratul Constantin l-⁠a făcut comite, l-⁠a pus să vegheze asupra bisericilor din Palestina și i-⁠a dat îngăduința să zidească biserici în orașele evreiești din Galileea, unde nu era încă nicio obște creștină. Epifanie spune că a întâmpinat multă împotrivire, mai ales la Tiberiada. I se atribuie, între altele, cea dintâi biserică a Înmulțirii pâinilor de la Tabgha (Heptapegon), ridicată pe la anul 350.

Iosif a rămas statornic în credința Sinodului de la Niceea. Când urmașii lui Constantin au sprijinit arianismul, el s-⁠a împotrivit. Epifanie arată că, după moartea primei soții, s-⁠a recăsătorit tocmai ca să scape de stăruința arienilor, care voiau să-⁠l facă episcop al lor. La Scitopolis l-⁠a găzduit pe Sfântul Eusebiu de Vercelli, exilat acolo pentru apărarea dreptei credințe. De aici vine cinstirea lui ca mărturisitor.

Cercetătorii de astăzi discută unele amănunte din relatarea lui Epifanie, precum numele patriarhilor iudei sau rolul lui Iosif în paza lui Eusebiu, care se socotea mai degrabă prizonier la Scitopolis. Mărturia de ansamblu rămâne însă aceea a unui ucenic al lui Hristos venit din neamul lui Israel, care a slujit Biserica prin zidirea de lăcașuri sfinte.

A trecut la Domnul în jurul anului 356. Este cinstit ca sfânt al Bisericii nedespărțite, cunoscut și ca Sfântul Iosif al Palestinei, iar Martirologiul Roman îl pomenește la Scitopolis, la 22 iulie.