Maria Magdalena

Sfânta Maria Magdalena, mironosiță și întocmai cu Apostolii, a fost una dintre femeile care L-⁠au urmat pe Hristos și I-⁠au slujit. A stat lângă Cruce, a venit prima la mormânt în dimineața Învierii și a fost cea dintâi căreia i S-⁠a arătat Domnul înviat. De aceea Biserica o cinstește ca pe cea care a vestit Învierea chiar Apostolilor.

Vindecarea și ucenicia

Se trage din Magdala, o așezare pe malul Mării Galileii. Evanghelia după Luca spune că Domnul a scos din ea șapte demoni, iar din clipa aceea ea L-⁠a urmat, împreună cu Ioana, soția lui Huza, cu Susana și cu alte femei, slujindu-⁠I din avuțiile lor. Evangheliștii o așază aproape întotdeauna prima în șirul femeilor care erau cu Hristos, semn că între ele ea se deosebea.

Biserica Răsăritului nu o identifică cu femeia păcătoasă care a uns picioarele Domnului în casa lui Simon fariseul și nici cu Maria din Betania, sora lui Lazăr. Contopirea acestor persoane, cu înfățișarea Magdalenei ca păcătoasă pocăită, a venit mai târziu în Apus. Prăznuirea ei ortodoxă o numește mironosiță, iar nu pocăită.

La Cruce și la mormânt

Când ucenicii au fugit, Maria Magdalena a rămas lângă Cruce, alături de Maica Domnului și de Ioan. Ea a văzut cum a fost pus trupul Domnului în mormânt de Iosif și de Nicodim. După odihna sâmbetei s-⁠a dus în zori, când era încă întuneric, ca să ungă trupul cu miresme. Găsind piatra răsturnată, a alergat să-⁠i vestească pe Petru și pe Ioan.

Rămasă singură lângă mormânt, a plâns și a văzut doi îngeri în veșminte albe. Întorcându-⁠se, a văzut pe cineva pe care L-⁠a luat drept grădinar. Când Domnul a chemat-⁠o pe nume, ea L-⁠a cunoscut și a strigat: „Rabuni”, adică „Învățătorule”. Hristos i-⁠a poruncit să meargă la frații Lui și să le spună că Se suie la Tatăl Său și Tatăl lor. Ea a mers și a vestit: „Am văzut pe Domnul”. Este cea dintâi propovăduire a Învierii, făcută Apostolilor înșiși.

După Înviere, după Tradiție

Scriptura nu spune mai mult despre ea, dar Faptele Apostolilor arată că femeile erau împreună cu Apostolii și cu Maica Domnului în rugăciune. După Tradiție, Maria Magdalena a mers să vestească Evanghelia până la Roma. Sinaxarele povestesc că ea a ajuns în fața împăratului Tiberiu, căruia i-⁠a adus un ou roșu, semn al vieții noi, spunând „Hristos a înviat”, și că i-⁠a vorbit despre nedreapta osândă a Domnului. Din această povestire se leagă obiceiul ouălor de Paști. Sinaxarul mai arată că Apostolul Pavel pomenește în Epistola către Romani (16, 6) o Marie care s-⁠a ostenit mult pentru ei, și că ea ar fi rămas la Roma până la sosirea lui Pavel.

Aceeași Tradiție spune că, îmbătrânită, a mers la Efes, lângă Apostolul Ioan, unde s-⁠a mutat la Domnul. A fost îngropată la intrarea peșterii în care au adormit mai târziu cei șapte tineri din Efes. Episcopul Grigorie de Tours, în secolul al VI-⁠lea, o pomenește îngropată la Efes.

Moaștele și cinstirea

Potrivit sinaxarului, moaștele ei au fost mutate în secolul al IX-⁠lea la Constantinopol și așezate în biserica mănăstirii Sfântul Lazăr. Pe vremea cruciadelor, o parte a ajuns în Italia, la Roma, sub altarul bisericii Lateran. Apusul păstrează și o altă tradiție, care o duce în sudul Franței, unde s-⁠ar păstra o parte din moaștele ei, la Marsilia și la Vézelay. Sinaxarul grec amintește aceste așezări doar ca locuri cu fragmente de moaște.

Astăzi, mâna ei stângă se păstrează la Mănăstirea Simonos Petras din Sfântul Munte Athos, mâna dreaptă la Dionisiu, iar o parte din piciorul stâng la Esfigmenu, după sinaxarul grec. Sfânta este prăznuită la 22 iulie, iar în Duminica Mironosițelor, a treia duminică după Paști, Biserica o pomenește împreună cu celelalte femei mironosițe. Troparul zilei o laudă pentru că a urmat poruncile lui Hristos, Cel născut din Fecioară.