Larisa

Sfânta Muceniță Larisa a fost una dintre creștinii goți uciși în Gotia, ținut din Crimeea de azi, în a treia pătrime a veacului al IV-⁠lea, pe vremea împăratului Grațian. A murit în jurul anului 375, într-⁠o prigoană a creștinilor. Biserica Ortodoxă o pomenește la 26 martie după calendarul vechi, adică 8 aprilie după cel nou.

În Gotia stăpânea regele Iunger, care prigonea pe creștini și dărâma bisericile. Într-⁠o zi a poruncit ca o biserică să fie încuiată și incendiată în timpul slujbei. În foc au murit trei sute opt oameni, din care sunt cunoscute numele a douăzeci și unu de mucenici, între ei și al Larisei. Alte pomeniri ale mucenicilor goți dau douăzeci și șase de nume, deci numărul numiților nu este același în toate izvoarele.

O văduvă de rege got, Gaata, a strâns rămășițele mucenicilor împreună cu fiica ei Duclida și le-⁠a dus în Siria. Gaata s-⁠a întors apoi în patria ei, unde a fost ucisă cu pietre și a murit mucenic, împreună cu fiul ei Agaton. Moaștele sfinților au rămas la Duclida, care a venit la Kyzikos, în Asia Mică, și a dat o parte din ele pentru sfințirea unei biserici.

Despre Larisa, istoria a păstrat aproape nimic. Se crede că a murit fecioară, de aceea e pictată adesea cu părul liber sub văl. Credincioșii ortodocși îi cer rugăciuni pentru aducerea celor apropiați la biserică, pentru întărirea în credință în vreme de călătorie, pentru post și pentru viața monahală.