Lazăr de la Murom

Cuviosul Lazăr de la Murom (numit și Lazăr Murmanskii) este întemeietorul mănăstirii Adormirii Maicii Domnului de la Murom, pe malul de răsărit al lacului Onega, și este cinstit de Biserica Rusă între cuvioși. Biserica îl pomenește la 8 martie, după calendarul vechi. După tradiție, a murit în 1391.

În testamentul său duhovnicesc, Lazăr se numește roman de origine, călugărit la mănăstirea Vîsokogorski. După cercetătorul Oleg Uliianov, a pornit spre Rusia de la mănăstirea greacă Santa Prassede din Roma. Izvorul sârb spune însă că s-⁠a născut în 1286 la Constantinopol, unde s-⁠a călugărit de tânăr. Izvorul rus pune nașterea în 1286, cu semn de întrebare, și își sprijină spusa despre obârșia romană pe testament; cele două izvoare nu se potrivesc asupra locului nașterii.

A trăit în obștea monahală din Novgorod a episcopului Vasile al Muromului. După izvorul sârb, a fost trimis de episcopul său la Novgorod să descrie lăcașurile sfinte novgorodene și, după ce a isprăvit ascultarea, a rămas să trăiască acolo. În 1352 s-⁠a mutat pe peninsula pustie Mucia din lacul Onega, unde a luminat cu Evanghelia pe laponi, iar unii dintre ei au primit călugăria în mănăstirea întemeiată de el. Chiar și în necazurile și suferințele pe care le-⁠a răbdat din partea locuitorilor ținutului, a izbutit să boteze pe mulți și să-⁠i aducă la creștinism.

A murit în 1391, la vârsta de o sută cinci ani, și a fost îngropat în mănăstirea întemeiată de el. După tradiție, cuviosul Lazăr a zidit cu mâinile lui o mică biserică de lemn, păstrată până azi. În 1959 ea a fost mutată de la mănăstirea Murom pe insula Kiji și a intrat în muzeul-⁠rezervație de acolo. Biserica Învierii lui Lazăr este socotită cea mai veche dintre bisericile de lemn păstrate în nordul Rusiei.