Felix din Dunwich

Sfântul Felix din Dunwich (Felix de Burgundia) a fost întâiul episcop al regatului Angliei de Est, socotit cel care a adus creștinismul în acel regat. A adormit la 8 martie 647 sau 648. Se pomenește la 8 martie, iar în Biserica Rusă și la 13 mai.

Începuturile

Aproape tot ce se știe despre el vine din Istoria bisericească a poporului anglilor a lui Beda, încheiată în jurul lui 731, și din Cronica anglo-⁠saxonă. Beda spune că Felix a izbăvit „toată provincia de nedreptatea și nenorocirea de odinioară”. S-⁠a născut în regatul frank al Burgundiei, deși numele lui nu îngăduie istoricilor să-⁠i stabilească neamul. După Beda, a fost hirotonit în Burgundia. Istoricii presupun că a avut legătură cu misiunea irlandeză din Francia, cu centrul în Burgundia, legată mai ales de Columban și de mănăstirea Luxeuil; Columban sosise în Francia în jurul lui 590, plecând din Bangor cu doisprezece însoțitori. Între regatul Angliei de Est și Francia existau în vremea aceea legături: la Sutton Hoo s-⁠au găsit în mormântul regal odoare cu tehnici de lucru de origine franca, iar legătura dintre dinastia Wuffingilor și stareța franca Burgundofara, de la Faremoutiers, arată legăturile Bisericii din Anglia de Est cu așezămintele din Franța. Se spune că Felix ar fi venit de la Luxeuil, Châlons sau din împrejurimile Autunului; unii istorici au legat numele lui de regele burgund Dagobert I, care avusese legături atât cu Sigebert al Angliei de Est, cât și cu Amand, ucenic al lui Columban. Se presupune și că un episcop Felix a ținut scaunul de Châlons în 626-627 și a fost scos din el după moartea regelui Clotar al II-⁠lea, în 629, așa încât ar fi putut ajunge fugar politic.

Sosirea în Anglia de Est

Felix e pomenit întâi în Cronica anglo-⁠saxonă, la anul 633; manuscrisul A spune că „a propovăduit credința lui Hristos estanglienilor”. O altă redactare, manuscrisul F, din veacul al XI-⁠lea, spune: „Aici a venit din părțile Burgundiei un episcop numit Felix, care a propovăduit credința poporului Angliei de Est; chemat aici de regele Sigebert, a primit episcopia de la Dommoc, în care a stat șaptesprezece ani”. După Beda, Felix a fost trimis să propovăduiască creștinismul estanglienilor de arhiepiscopul Honoriu al Canterburyului, la care a venit din Burgundia și căruia i-⁠a spus ce dorește. A fost sfințit episcop în jurul lui 630 sau 631. Surse mai târzii spun altfel: Liber Eliensis, din mănăstirea Ely (veacul al XII-⁠lea), că Felix a venit în Anglia cu Sigebert din Franța; după o tradiție locală, a ajuns pe mare la Babingley, în Norfolk. Sosirea lui a coincis, se pare, cu începutul unei vremi de rânduială a lui Sigebert, după uciderea lui Eorpwald și trei ani de apostazie; Sigebert devenise creștin evlavios în exil, în Franța, înainte de a ajunge rege.

Episcopul

Sigebert i-⁠a dat lui Felix un scaun la Dommoc, poate la Walton, în Suffolk, aproape de Felixstowe, sau la Dunwich. După Beda, Felix l-⁠a ajutat pe rege să întemeieze o școală, „unde copiii să fie învățați carte”. A fost episcop șaptesprezece ani. Moaștele i-⁠au fost mutate de la Dommoc la mănăstirea Soham, apoi la cea din Ramsey. După moarte a fost cinstit ca sfânt, iar mai multe biserici englezești îi poartă numele.