Leonid

Sfântul Leonid din Trezena (Troizen), cinstit ca monah sau preot al cetății Trezena, s-⁠a născut probabil în a doua jumătate a secolului al II-⁠lea și a pătimit mucenicește între 240 și 258. Este pomenit la 16 aprilie, împreună cu șapte tovarășe, ale căror nume diferă după izvoare: Harisia, Nichi, Galina, Calida, Nunehia, Vasilisa și Teodora (în alte liste: Charisio, Lota, Galla, Callisto, Christiana, Calis și Tertia).

Leonid a lucrat în eparhia Trezenei, aflată între Damala la sud, Ano Fanari la vest și Nea Epidavros la nord. În 250, pe când sărbătorea Paștile, el și cele șapte tovarășe au fost arestați de proconsulul Venusto și duși la Corint. Fiindcă nu s-⁠a lepădat de creștinism, a fost spânzurat și chinuit cu un cuțit ascuțit; neputând muri, a fost aruncat în mare, împreună cu cele șapte, ca să se înece. Leonid a spus că va primi acum un al doilea botez. În loc să se scufunde, au mers pe apă ca pe uscat. Atunci li s-⁠au legat pietre grele de gât, au fost duși într-⁠o barcă în larg și aruncați în apă. După câteva zile, trupurile au fost aflate la Lechaion.

Cercetări arheologice recente au găsit, la 70 cm adâncime, osemintele a șapte femei și un sarcofag cu osemintele unui bărbat. S-⁠a presupus că sunt ale lui Leonid și ale tovarășelor sale; au fost duse în biserica Evangelistria, unde se păstrează și azi. În fiecare an, la 16 aprilie, într-⁠o procesiune solemnă, moaștele sunt duse la biserica Sfântul Leonid, la 500 m spre est, lângă drumul spre Corint.