Liberata

Sfânta Liberata (Librada) este venerată de Biserica Catolică ca fecioară și muceniță, și este pomenită la 11 ianuarie. Povestea ei face parte din legenda celor nouă surori și este legendară; cercetările mai noi au respins în bună parte tradiția.

După tradiția hagiografică, era fiica lui Lucius Catelius Severus, consul roman al celei mai vestice părți a Peninsulei Iberice (Galicia de azi) în 122. Soția lui, Calsia, a născut nouă gemene în absența lui și, rușinată, a vrut să le înece în mare. Moașa creștină nu a ascultat și le-⁠a botezat cu numele Ginevra, Victoria, Eufemia, Germana, Marina, Marciana, Vasilisa, Quiteria și Liberata. Educația lor în credință a fost încredințată Silei, care a devenit mai târziu și ea sfântă. După multe încercări, surorile au murit toate mucenice în persecuția lui Hadrian, chiar din mâna tatălui lor. Alte relatări le așază în secolul al III-⁠lea sau al IV-⁠lea.

Este amestecată adesea cu Sfânta Vilgefortis (Wilgefortis), fecioara cu barbă răstignită, cunoscută mai ales în Flandra și în nordul Europei, despre care se spune că ar fi fost fiica regelui Portugaliei; alte sfinte numite Liberata au trăit la Pavia (în jurul anului 496) și la Como (în jurul anului 580). Cultul ei a fost răspândit în 1564 de Juan de San Millán, episcopul din Tui, iar în 1688 episcopul Alfonso Galaz Torrero a poruncit prin edict și sărbătorirea celorlalte opt surori. Trupul ei este în catedrala din Sigüenza, adus în Spania în secolul al XIII-⁠lea de călugării benedictini-⁠cluniacenși conduși de Bernard din Agen; are acolo un altar din secolul al XVI-⁠lea, cu urna de piatră cu moaștele. Cea mai însemnată cercetare a lor, din 1948, a fost făcută de un antropolog din Madrid. Este cinstită în Franța, Spania, Italia, Malta și America Latină; în unele locuri sărbătoarea e la 1 septembrie.