Paulin de Aquileea

Sfântul Paulin de Aquileea (Paulin al II-⁠lea) a fost preot, teolog, poet și unul dintre marii învățați ai Renașterii carolingiene, patriarh al Aquileei din 787 până la moartea sa, la 11 ianuarie 802. A trăit înainte de despărțirea Bisericilor, iar în Slovenia este cunoscut ca „apostolul slovenilor”. Este pomenit la 11 ianuarie.

Tinerețea și curtea lui Carol cel Mare S-⁠a născut între 726 și 740 la Premariacco, lângă Cividale, în Friuli, în ultimii ani ai stăpânirii longobarde. A învățat la școala patriarhală din Cividale și, după ce a fost hirotonit preot, a ajuns învățătorul acelei școli. A dobândit o temeinică cultură latină, păgână și creștină, cunoștințe de drept și o largă pregătire scripturistică, teologică și patristică.

Pentru învățătura sa a atras atenția lui Carol cel Mare în 774, când regele francilor a cucerit nordul longobard al Italiei. Fiindcă i-⁠a rămas credincios în revolta ducelui Hrodgaud din 776, a primit multe daruri, între care o proprietate dăruită printr-⁠un hrisov. În același an Carol l-⁠a chemat la curte ca „magistru de gramatică” al regelui. Timp de aproape zece ani a lucrat la școala itinerantă a palatului, unde a cunoscut și pe alți învățați ai vremii, ca Petru din Pisa, Alcuin din York, Fardulf, Arno de Salzburg și alții. Cu Alcuin a legat o prietenie îndelungată, mărturisită de numeroase scrisori.

Patriarh al Aquileei La moartea patriarhului Siguald, în 787, Carol l-⁠a numit pe Paulin patriarh al Aquileei. Paulin s-⁠a întors de la curte la scaunul său, cu reședința la Cividale, unde era și sediul contelui carolingian din marca Friuli, căci Aquileea fusese redusă, după distrugerea de către Atila, în 452, la un sat mic, deși bazilica patriarhală rămăsese. Ca patriarh, Paulin a putut lucra mai activ la reformele societății. În relațiile cu bisericile din Istria și cu patriarhul de Grado, el a arătat prudență și râvnă pastorală. De la Carol a obținut hrisoave pentru alegerea liberă a viitorilor patriarhi de către capitlul din Aquileea și alte privilegii pentru patriarhia sa, pentru mănăstirea Sfânta Maria in Organo și pentru spitale la Cividale și Verona.

Sinoadele și misiunea Paulin a fost grijuliu cu integritatea învățăturii. În 792 a luat parte la sinodul de la Regensburg, care a osândit adopționismul spaniol, învățat de episcopii Elipand al Toledoi și Felix de Urgell. În 794 a avut un rol de frunte la sinodul din Frankfurt, unde adopționismul a fost osândit din nou, și a scris împotriva lui o carte trimisă în Spania în numele episcopilor adunați. A luat parte și la sinoade care au afirmat adaosul Filioque la Crez. În 796 l-⁠a însoțit pe Pepin, fiul lui Carol, în campania împotriva avarilor. În vara târzie a aceluiași an, după înfrângerea avarilor, Paulin a prezidat un sinod al episcopilor în tabăra lui Pepin, pe malul Dunării, care a hotărât un program de propovăduire și de catehizare pentru ținuturile cucerite, locuite de avari și slavi. Cu încuviințarea lui, sinodul a încredințat episcopului de Salzburg, Arno, partea de nord a patriarhiei Aquileei, hotarul dintre eparhii fiind pus pe râul Drava. La sfatul lui Alcuin s-⁠a hotărât ca ținuturile să fie creștinate în mod nesilnic. Slovenii îl socotesc astăzi pe Paulin apostolul lor, care le-⁠a adus în pace credința.

Scrierile și moartea Paulin a fost și poet; a scris imnuri și versuri, precum și opere teologice, tipărite în Patrologia Latină a lui Migne, volumul 99. A murit la 11 ianuarie 802, după alte date în 804, la Cividale.