Liboriu de Le Mans

Sfântul Ierarh Liboriu de Le Mans a fost al doilea episcop al orașului Le Mans, în Galia, și a adormit în 390 sau 397, după tradiție la 23 iulie. Este ocrotitorul catedralei și al arhieparhiei Paderborn, în Germania. Calendarele spun că a păstorit din 348 până în 390.

Despre viața lui se știe puțin, ca despre alți sfinți ai veacului al IV-⁠lea. A fost galo-⁠roman, cu cultură latină, și se spune că a păstorit patruzeci și nouă de ani, că a zidit biserici în împrejurimi și că a hirotonit în cele 96 de hirotonii 217 preoți și 186 diaconi. Sfântul Martin de Tours l-⁠a ajutat în ceasul morții, de aceea este socotit ocrotitor al unei morți bune. A fost îngropat în Bazilica Apostolilor din Le Mans, lângă înaintașul său, Iulian, întemeietorul eparhiei, și la mormântul lui s-⁠au petrecut minuni.

În 835 episcopul Aldric a pus părți din moaștele lui într-⁠un altar al catedralei, iar în anul următor, la porunca împăratului Ludovic cel Pios, a trimis trupul episcopului Badurad din Paderborn, a cărui eparhie, întemeiată în 799 de papa Leon al III-⁠lea și de Carol cel Mare, nu avea sfânt al ei. De aici a răsărit o „legătură de iubire și frăție”, socotită cel mai vechi legământ încă în vigoare; cele două biserici s-⁠au legat să se ajute prin rugăciune și prin sprijin material. Din 1267 se cere ajutorul lui împotriva pietrelor la fiere, cu atribut de trei pietre așezate pe Biblie, și este chemat contra colicilor și frigurilor. O legendă spune că un păun a călăuzit pe cei care i-⁠au dus trupul la Paderborn; în oraș, o săptămână de sărbătoare, Libori, începe în sâmbăta de după 23 iulie. În 1977 arhiepiscopul Johannes Joachim Degenhardt a înființat Medalia Sfântului Liboriu pentru unitate și pace. Este pomenit la 23 iulie, ca sfânt al Bisericii nedespărțite, după calendarul pe stil nou.