Mihail de la Viazniki

Cuviosul Mihail de la Viazniki (numit Verijnik, „purtătorul de lanțuri”, sau Pustnicul, în jur de 1362-1367 până la 1333 sau 9 noiembrie 1422, mai probabil 1422) a fost un frate mirean și făcător de minuni, care a trăit pe lângă mănăstirea Adormirii din Viazniki (azi satul Stanki), în gubernia Vladimir. A fost canonizat în 1982, în Soborul Sfinților din Vladimir, din inițiativa arhiepiscopului Serapion; deci este un sfânt cinstit local. Ziua de pomenire s-⁠a rânduit la 23 iunie (6 iulie); fișa noastră are 23 iulie.

Viața

S-⁠a născut la Iaropolci Zaleski (azi orașul Viazniki) în anii 1362-1367 (după D. Obidin și Iu. Vasișcev). Porecla de Verijnik vine de la lanțurile de fier pe care le purta pe picioare ca să-⁠și smerească trupul, ceea ce se socotea nevoință creștină. A trăit mai bine de cincizeci de ani. A murit, după unele păreri greșite, în 1333, sau, mai probabil, la 9 noiembrie 1422. A fost îngropat în biserica mănăstirii Adormirii, desființată, din satul Stanki, sau, după altă părere, sub temelia bisericii icoanei Maicii Domnului din Vladimir (satul Pustînka, ținutul Kovrov).

O descriere a lui spune că era „vârstnic ca înfățișare, fără barbă, înalt de statură, într-⁠o haină de păr, cu rangul de frate mirean”, și că a trăit mai bine de cincizeci de ani. O scrisoare a diaconului Feodor Ivanov din surghiunul de la Pustozersk, către familia protopopului Avvakum, din 1669, spune că în ținutul Suzdal a fost un pustnic, Mihail, bărbat sfânt, mort înainte de ciumă, și că acum acolo e o pustie ridicată peste moaștele lui. „Cartea despre sfinții ruși” îl pomenește ca nou făcător de minuni la mănăstirea Adormirii și a Sfântului Nicolae de pe Kliazma, la zece verste de Viazniki. La săpăturile arheologice din locul vechiului Iaropolci s-⁠a găsit scheletul unui bărbat mare, în lanțuri; Iaropolci este pomenit în acte din 1390, vremea nevoinței lui Mihail.

Neînțelegeri

Izvoarele nu se potrivesc asupra locului: unii cercetători locali din Viazniki (Donat Obidin, Iuri Vasișcev) cred că ar fi vorba de persoane diferite, deoarece pustnicul de la Kovrov și cel de la Viazniki sunt descriși cu deosebiri de amănunt. Locul exact al mormântului nu se știe; sunt arătate mai multe: ținutul Kineșemski Pogost, biserica Sfântului Nicolae; mănăstirea Adormirii din Stanki; și, mai puțin probabil, pustnicia din Pustînka, ținutul Kovrov. Cercetătorii de la Kovrov au socotit din greșeală pe sfântul din Viazniki ca fiind al Kovrovului, pornind de la cartea lui I. F. Tokmakov din 1903.