Macarie cel Nou

Sfântul Cuvios Mucenic Macarie cel Nou s-⁠a născut în satul Kios din Bitinia, într-⁠o familie săracă de țărani, și la Botez a primit numele Manuil. A învățat croitoria la un meșter evlavios. La optsprezece ani tatăl lui, ademenit de bunăstare, s-⁠a lepădat de credință și s-⁠a mutat la Brusa (Bursa), iar când Manuil a venit acolo după treburi l-⁠a târât la judecată și a pretins că fiul făgăduise să-⁠l urmeze. Manuil a tăgăduit, dar a fost bătut și tăiat împrejur cu sila.

Pocăința pe Athos

A fugit din Brusa și a ajuns pe Sfântul Munte, la schitul Sfânta Ana. Acolo, sub îndrumarea unui bătrân iscusit, a dus viață de post și rugăciune și a fost tuns monah cu numele Macarie. Doisprezece ani a plâns căderea ce nu fusese după voia lui, fără să afle liniște. A înțeles că pacea cugetului i se va da prin mucenicie și a cerut binecuvântare să se întoarcă la Brusa. Bătrânul i-⁠a spus că pocăința are putere de al doilea Botez; Macarie a răspuns că păcatul lui trebuie șters prin chin și că se teme de cuvântul Mântuitorului despre cei ce se leapădă înaintea oamenilor. Părinții din schit, văzându-⁠l neclintit, l-⁠au lăsat să plece.

Mărturisirea la Brusa

Recunoscut de turci chiar în haine monahale, Macarie le-⁠a spus pe față că a fost atras în islam cu înșelăciune și cu sila, că l-⁠a părăsit ca pe o credință mincinoasă și că a revenit la Hristos. Dus la judecător, a fost mai întâi pus să fie eliberat, dar gloata a amenințat cu pâra, iar judecătorul l-⁠a dat la chinuri: patruzeci de zile a stat spânzurat de subsuori, bătut zilnic, apoi nouăzeci de zile coborât cu capul în jos într-⁠o fântână uscată. Într-⁠o noapte fântâna s-⁠a umplut de lumină, de mireasmă și de cântare de îngeri; tatăl lui, aplecat să privească, a orbit, iar un turc închis acolo a crezut în Hristos. Judecătorul a poruncit apoi să i se taie capul, de teamă ca nu cumva ascultătorii să creadă. Călăii l-⁠au dus într-⁠o râpă, l-⁠au lovit cu pietre și l-⁠au decapitat.

Câteva zile o lumină a coborât noaptea asupra trupului. Creștinii din Brusa l-⁠au îngropat în taină și i-⁠au împărțit moaștele: capul a fost trimis la schitul Sfânta Ana, o parte a luat-⁠o mama lui în ținutul ei, restul a rămas la Brusa. A pătimit la 6 (19) octombrie 1590 și este pomenit în ziua mobilă din jurul datei de 4 iulie, în Soborul cuvioșilor athoniți.