Magn de Cuneo

Sfântul Magn de Cuneo (Magnus) este cinstit în Piemont, în nordul Italiei, ca ostaș al legendarei legiuni tebane și ca mucenic, ucis în jurul anului 286, în vremea împăraților Dioclețian și Maximian. După tradiție, era însoțitor al Sfântului Constanțiu.

După decimarea legiunii la Agaunum (azi Saint-⁠Maurice, în Elveția), puțini ostași au izbutit să scape. Constanțiu și tovarășii lui s-⁠au ascuns în Alpii Cotieni, în valea Maira (azi Villar San Costanzo), propovăduind credința creștină. Mai înainte fuseseră uciși Constantin, Dalmaț, Desiderie, Isidor, Olimpiu, Ponțiu, Victor, Teofred și Magn. Constanțiu i-⁠a îngropat pe toți, apoi și el a fost ucis. Pe mormântul lui Magn s-⁠ar fi zidit o biserică, iar în locul ei, mai târziu, sanctuarul Sfântului Magn din Castelmagno, în valea Grana, provincia Cuneo, care a devenit locul cinstirii lui.

Este pomenit la 19 august, după calendarul apusean (stil nou). Nu trebuie confundat cu Sfântul Magn, după tradiție episcop de Trani și de Anagni, pomenit în aceeași zi; el este identificat de unii cu Magn din Füssen, episcop și misionar mort în jurul anului 772. Este cinstit ca sfânt al Bisericii nedespărțite.