Nadejda Semenova

Sfânta Mărturisitoare Nadejda Semenova (Nadejda Vasilievna Semenova) s-⁠a născut la 8 septembrie 1865 în orașul Voskresensk (azi Istra), ținutul Zvenigorod al guberniei Moscova, în familia de orășeni a lui Vasile Alexeevici și Evdokia Ivanovna Semenov. A fost botezată în pruncie în biserica Înălțării din Voskresensk, de starețul bisericii, protoiereul Serghie Holmogorov, un om de credință adâncă și sinceră. A învățat la școala de lângă biserică și a fost apoi enoriașă, iar din 1928 starostele acestei biserici, zidită în 1805 cu banii enoriașilor și mărită în 1912, când numărul enoriașilor ajunsese la două mii.

Odată cu venirea puterii sovietice, reprezentanții ei au început lupta cu credincioșii din Voskresensk, urmărind închiderea bisericii Înălțării. În 1922 au luat din biserică vasele de cult, părțile de argint ale Evangheliilor, patru cruci și alte obiecte. La 10 mai 1934 a venit în biserică o comisie numită de autoritățile locale, care trebuia să hotărască că biserica este în stare de avarie și nu mai poate fi folosită fără reparații capitale. După inspecție, comisia a cerut ca în termen de o lună să fie dărâmată cupola și făcut un acoperiș plat, să se oprească sunatul clopotelor, să se scoată clopotele și să se desfacă etajul de sus al clopotniței. Membrii consiliului parohial au contestat hotărârea, adresându-⁠se la felurite instanțe până la Prezidiul Comitetului Executiv Central. Răspunderea principală pentru cererea către Prezidiu au luat-⁠o Milița Cuvșinova, Evdokia Kuzminova și Nadejda Semenova (Milița și Evdokia au fost arestate și împușcate; azi sunt proslăvite între sfinții mucenici). Mitropolitul Serghie (Stragorodski), locțiitor de locotenent al scaunului patriarhal, a sprijinit cererea credincioșilor, scriind pe ea rezoluția: „Rog să se facă ce se poate pentru împlinirea dorinței legitime a obștii de a-⁠și păstra biserica”. Urmează o corespondență plină de înșelăciune între autoritățile centrale și cele locale. Biserica a fost închisă. În februarie 1935 ziarul local scria că în Istra există o clădire minunată, fosta biserică, destinată de mult unui club, iar în august 1935 a început transformarea bisericii în club; au fost scoase crucea, aruncate clopotele și dărâmată clopotnița. Credincioșii au continuat să stăruie pentru întoarcerea bisericii.

După închiderea bisericii, Nadejda Vasilievna a început să meargă, ca și alți orășeni, la biserica Sfintei Treimi, aflată la doi kilometri de Istra, unde slujeau preotul Ioan Orlov (sfântul sfințit mucenic Ioan Orlov) și diaconul Petru Troițki (sfântul sfințit mucenic Petru Troițki), care slujise mai înainte la biserica Înălțării. Când era bolnavă, părintele Ioan venea la ea acasă s-⁠o maslueze și s-⁠o împărtășească, luându-⁠l cu el pe diaconul Petru. Pe vremea Tainelor vorbeau încet, încât chiriașul ei, Pavel Șcapov, deși se străduia, nu putea auzi ce spun.

La 14 februarie 1937 tânărul comsomolist Pavel Șcapov a scris o denunțare secției NKVD din Istra, spunând că în casa unde stă el ca chiriaș, stăpâna casei, Nadejda Vasilievna Semenova, ține legătura cu preoții și face agitație pentru religie. Adună la ea câte câțiva oameni și citesc Evanghelia; încearcă să o influențeze pe chiriașa Polina Tvardovskaia, iar pe soția lui voia s-⁠o convingă dăruindu-⁠i icoane, ceea ce el a respins. La 17 februarie șeful secției NKVD a poruncit „să fie luată în lucru Semenova”, adică să se adune prin colaboratori secreți date pentru arestarea ei. La 14 august 1937 au fost interogați Pavel Șcapov și soția lui Claudia, care au spus că Nadejda Vasilievna vorbea critic despre colhozuri, că comuniștii înșală poporul spunând că trăiește bine, când muncitorii și colhoznicii mănâncă numai pâine neagră, că „comuniștii se poartă cu cruzime cu poporul, nu poți spune nimic, căci îndată te închid sau te împușcă”. Vecinele au spus cam același lucru, una adăugând că la începutul lui iulie 1937 Nadejda Vasilievna ar fi zis: „Am uitat cu toții de Dumnezeu și Dumnezeu nu ne trimite ploaie, totul va arde și vom rămâne flămânzi”. Alta, Ana Glușkova, a mărturisit că în decembrie 1936 Semenova i-⁠ar fi spus: „Ai agățat portretul lui Lenin și ai dat jos icoanele, ce ți-⁠a dat Lenin? E fără Dumnezeu și toți comuniștii sunt fără Dumnezeu, dar așteaptă, curând le vine tuturor sfârșitul”.

La 21 august 1937 șeful secției NKVD din Istra a scris mandatul de arestare, iar în aceeași zi Nadejda Vasilievna a fost arestată și închisă la Taganka. La 11 noiembrie 1937 troica UNKVD a regiunii Moscova a osândit-⁠o la opt ani de lagăr de muncă. La 16 decembrie a ajuns cu transportul la Taișetlag, în regiunea Irkuțk. La vârsta de șaptezeci și doi de ani, Nadejda Vasilievna a murit la 8 mai 1938 în al șaselea punct de lagăr al Taișetlag-⁠ului și a fost îngropată în cimitirul Akulșet din raionul Taișet. A fost numărată între noii mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse prin hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse din 12 martie 2024. Clădirea bisericii Înălțării a fost avariată în 1941 în luptele din zona Istra, iar ruinele ei au stat mult părăsite, până la începutul anilor 1960, când au fost desfăcute, iar pe locul acela s-⁠a ridicat o hală a uzinei „Uglemaș”. În 2009, lângă locul unde fusese biserica Înălțării, s-⁠a ridicat o mică biserică-⁠paraclis de lemn, ca monument al bisericii celei mult încercate și al poporului. Nadejda Semenova este pomenită la 8 mai, în ziua morții, după stilul nou, odată cu Soborul Noilor Mucenici și Mărturisitori ai Bisericii Ruse (zi mișcătoare) și cu Soborul sfinților moscoviți, la 5 septembrie (zi mișcătoare).