Nicețiu de Trier

Sfântul Ierarh Nicețiu de Trier a fost cel mai de seamă episcop al scaunului din Trier, în Germania, ultimul episcop galo-⁠roman al lui. A adormit în anul 566 (alte izvoare spun 563).

Era dintr-⁠o familie galo-⁠romană din Aquitania și încă din tinerețe a intrat într-⁠o mănăstire; a fost monah și egumen în ținutul Auvergne. Prin sprijinul regelui Theuderic I a fost întărit episcop, iar în jurul anului 527 (sursele noastre dau 532) a plecat la Trier. Orașul suferise mult în vremea marilor migrații. Una dintre primele lui griji a fost reclădirea catedralei, în care a adus meșteri din Italia; a ridicat și un castel cu o capelă pe Moselle și a sădit din nou vii pe coastele de deasupra râului. A predicat zilnic, a mustrat păcatele nobililor și ale poporului și nu i-⁠a cruțat nici pe rege și pe curteni. Pe regele Clotar I l-⁠a afurisit pentru faptele lui, iar regele l-⁠a izgonit în 560; după moartea lui, fiul său Sigebert I l-⁠a lăsat să se întoarcă. A luat parte la mai multe sinoade ale episcopilor franci și a prezidat sinodul de la Toul (550). A ținut scrisori cu episcopi și stareți din ținuturi îndepărtate, i-⁠a scris împăratului Iustinian despre disputele monofizite și reginei Clodosvinda, ca s-⁠o îndemne să-⁠și aducă soțul, pe regele longobard Alboin, la credința cea dreaptă. A atras la Trier mulți clerici, între care și pe tânărul Venanțiu Fortunat. A trăit foarte aspru, cu mult post, și se ducea, ascuns sub o glugă, să se roage în bisericile orașului în vreme ce clericii mâncau. A înființat o școală pentru pregătirea clerului; cel mai cunoscut elev al ei este Aredius, mai târziu egumen la Limoges, a cărui mărturie a păstrat-⁠o Grigorie de Tours în cea mai veche viață a lui Nicețiu. A fost îngropat în biserica Sfântul Maximin din Trier.

În dieceza Trier este cinstit la 1 octombrie. Este sfânt al Bisericii nedespărțite și este pomenit la 5 decembrie, după stilul nou.