Onufrie de la David Gareji

Sfântul Onufrie de la David Gareji, pe numele din lume Otar Machutadze, a fost un nobil georgian din Kartli, în secolul al XVIII-⁠lea, care a lăsat averea și familia pentru viața monahală și s-⁠a săvârșit la mănăstirea David Gareji, în ziua Botezului Domnului. Este pomenit la 29 septembrie.

Chemarea

Otar era cunoscut pentru bogăție, ospitalitate și milostenie, dar purta sub haina aleasă o cămașă de păr și dorea viața călugărească. A cerut iertare soției sale, care i-⁠a încuviințat plecarea, și, după ce și-⁠a binecuvântat cei doi fii mai mari la Tbilisi, a mers la David Gareji. Arhimandritul Herman l-⁠a tuns cu numele Onufrie. Priveghea noaptea, cânta psalmi în râpă cu lacrimi și mânca o singură dată pe zi, pâine și apă.

Încercările și minunile

Când dagestanii au jefuit mănăstirea și l-⁠au luat prins, cei care voiau să-⁠l ucidă n-⁠au putut, iar el s-⁠a întors. După invazie a fost trimis să strângă milostenii și a umblat din ușă în ușă ca fost nobil. La Țhinvali a vindecat un tânăr stăpânit de duhuri dându-⁠i să bea apă în care topise puțin pământ de la mormântul Sfântului David de la Gareji; apoi a luat cu el pe fiul său cel mic, Ioan, și s-⁠a întors cu merinde. Un arab cu ochiul rănit s-⁠a vindecat spălându-⁠se cu apă din izvorul mănăstirii.

Marea schimă și sfârșitul

După treizeci de zile de rugăciune la mormântul Sfântului David, a primit marea schimă. A făcut legământ de tăcere, a dormit pe o rogojină ruptă și a purtat sub haine un lanț greu, ieșind din chilie doar la slujbe. Când s-⁠a istovit, și frații l-⁠au rugat să se odihnească pe pat, a rostit singura frază de după legământ: să-⁠și sfârșească zilele pe rogojină. Îi primea pe cei ce veneau, rostind rugăciunea lui Iisus și zicând: „Lasă-⁠mă să sărut marginea hainei tale și să-⁠ți spăl picioarele cu lacrimile mele." S-⁠a împărtășit și, după optsprezece zile, a adormit la praznicul Botezului Domnului. A fost îngropat lângă mormântul Sfântului David, aproape de fereastra altarului.