Onufrie din Gareja

Sfântul Cuvios Onufrie din Gareja, în lume Otar Machutadze, a fost nobil din Guria, apoi monah și egumen al mănăstirii David Gareja, scriitor bisericesc, mort în 1732 sau 1733. În 1676, cu fratele său Maxim, a trecut din Guria în Kartli, când prințul Levan s-⁠a căsătorit cu Tuta, fiica lui Caihosro I Gurieli; frații, oameni ai Bisericii, făceau parte din suita Tutei. În 1683 prințul Levan i-⁠a dat dregătoria de „mestvule al Samțevrisi”. Se deosebea prin ospitalitate, milostenie și mângâierea celor în nevoie. Dorea viața monahală, purta sac sub haina de nobil și se ruga necontenit Domnului să-⁠i dea tăria vieții călugărești.

Odată i-⁠a spus soției: „Acum vreau să las lumea și să urmez lui Hristos”, cerând iertare de la toți ai casei. Soția nu l-⁠a oprit. Cu cei doi fii mai mari a mers la Tbilisi, i-⁠a binecuvântat și s-⁠a dus la mănăstirea Gareja. Arhimandritul German l-⁠a primit și a spus frățiilor că omul acesta va ajunge la mare măsură. Odată mănăstirea a fost năvălită de lezghini; mai mulți preoți, între ei ieromonahii Maxim și Ioachim, monahul Onufrie și patru ipodiaconi, au fost luați captivi. Lezghinii voiau să-⁠l omoare pe Onufrie, dar l-⁠au slobozit și l-⁠au întors în mănăstire. Cunoscând limba arabă, pe care alții nu o știau, a vorbit cu un arab venit la mănăstire și i-⁠a vindecat un ochi bolnav cu apă din izvorul sfântului David de la Gareja. Aproape de Țhinvali a vindecat un tânăr smintit cu țărână de pe mormântul sfântului David.

După treizeci de zile de rugăciune și post a primit marea schimă; apoi a făcut legământ de tăcere, citea zilnic psalmii, dormea pe o rogojină ruptă și purta pe trupul gol un lanț de fier, ieșind din chilie doar pentru slujbe. În 1690 un sobor bisericesc l-⁠a rânduit egumen al mănăstirii David Gareja. A refăcut drepturile mănăstirii asupra moșiilor pierdute și a dobândit altele noi, a întemeiat o bibliotecă mare și a stârnit munca de copiere a cărților. A zidit biserica Sfântului Ioan Evanghelistul, palate, case în stâncă, ziduri cu turnuri, catapeteasma și biserica sfinților Petru și Pavel din satul Tvali. Zidirea zidului mănăstirii a durat șase ani în egumenia lui. Biserica Georgiei îl cinstește ca sfânt; pomenirea lui este la 12 octombrie (stil nou; 29 septembrie stil vechi).