Pelaghia din insula Tinos

Sfânta Cuvioasă Pelaghia din insula Tinos este monahia căreia i s-⁠a arătat Maica Domnului în vis, pentru aflarea icoanei Bunei Vestiri (Evanghelistria) din Tinos, eveniment care a făcut din insulă un loc de pelerinaj pentru toată Ortodoxia.

S-⁠a născut în 1752 în satul Kampos din Tinos, cu numele Lucia, fiica preotului Nichifor Negrepontis. Tatăl ei a murit când era copil, iar mama a trimis-⁠o la o mătușă mai înstărită, de unde mergea adesea la o altă rudă, monahie la Mănăstirea Kehrovounio. La cincisprezece ani a intrat în acea mănăstire ca novice și a fost tunsă monahie cu numele Pelaghia. S-⁠a dăruit slujirii lui Dumnezeu și îngrijirii celor bolnavi, trăind în curăție, smerenie și rugăciune.

În iulie 1822 Maica Domnului i s-⁠a arătat în vis de trei ori și i-⁠a cerut să spună că vrea să-⁠Și descopere biserica îngropată în ogorul lui Doxaras, din cetatea Tinos. Pelaghia a amânat de teamă să nu fie luată în râs, dar după a treia arătare a vorbit stareței și apoi mitropolitului. Săpăturile au început în septembrie 1822 și au scos la iveală temelii de biserici vechi, dar nu și icoana. Oamenii au ajuns s-⁠o învinuiască de închipuire, însă ea a cerut ajutor Maicii Domnului, care i-⁠a arătat locul exact. La 30 ianuarie 1823 (după calendarul de atunci) sapa lui Dimitrie Vlassis a lovit icoana făcătoare de minuni.

Pelaghia a trecut la Domnul la 28 aprilie 1834 și a fost îngropată la mănăstire. În 1973 s-⁠a zidit în numele ei o biserică mare, unde se păstrează și se cinstește capul ei. A fost trecută între sfinți printr-⁠un act sinodal al Patriarhiei Ecumenice la 11 septembrie 1970, iar pomenirea i s-⁠a rânduit la 23 iulie (stil nou), ziua celei de a treia arătări a Maicii Domnului.