Petru Rojdestvin

Sfântul Sfințit Mucenic Petru Rojdestvin, protoiereu, s-⁠a născut la 25 iunie 1879 în satul Dimitrievski Pogost, ținutul Egoriesk, gubernia Reazan, în familia citețului Alexei Mihailovici și a Alexandrei Alekseevna Rojdestvin. În 1899 a terminat seminarul din Reazan și a fost trimis să predea la o școală bisericească. Fiind decis să slujească Sfintei Biserici ca preot, a căutat o soție dispusă să poarte cu el crucea slujirii; s-⁠a căsătorit cu Liudmila, fiica protoiereului Dimitrie Semionovici Lebedev, care slujea în satul lui. Absolventă a școlii eparhiale, ea preda în aceeași școală. După hirotonie, părintele Petru a fost trimis la biserica din Vîșkovo, ținutul Novozîbkov, gubernia Cernigov, pentru că în locurile natale nu erau locuri de preot. Când s-⁠a eliberat locul de la biserica Sfânta Treime din satul Lanino, ținutul Egoriesk, la opt verste de Dimitrievski Pogost, părinții i-⁠au propus să slujească acolo.

Păstorirea la Lanino

Biserica era mică, din lemn, ridicată cu străduința credincioșilor din șase sate. Mai târziu ei au zidit o școală cu două etaje, locuințe pentru învățători și o căsuță pentru paznic. Înainte de Primul Război Mondial, Lanino ajunsese un sat bogat, iar enoriașii se pregăteau să zidească o biserică din cărămidă, pentru care înființaseră și o fabrică; zidurile s-⁠au ridicat repede, dar războiul și revoluția fără Dumnezeu au oprit lucrul. Părintele Petru, crescut într-⁠o familie săracă de citeț, obișnuit cu munca țărănească, nu a angajat niciodată lucrători, ci a trăit după rânduiala obștii țărănești, ajutându-⁠se reciproc la lucrările mari. Se scula înaintea zorilor, ca toți țăranii, și se ruga înainte de lucru. Dar nu uita că este mai întâi păstor al lui Dumnezeu: la orice oră din zi și din noapte, pe orice vreme, lăsa orice treabă și mergea la cei ce-⁠l chemau pentru slujbe. Se mulțumea cu ce i se dădea și ajuta adesea pe cei nevoiași. Slujea cu mare solemnitate, la praznice cântau mereu două strane. La prima spovedanie a fiului său i-⁠a spus: Fii mereu cinstit și drept, fă bine oamenilor, respectă pe cei mai în vârstă, iubește patria și poporul unde te-⁠ai născut, nu uita de Dumnezeu. În 1921, când a izbucnit la Lanino o epidemie de tifos, nu s-⁠a temut, ci a mers în familiile cu bolnavi, să-⁠i spovedească, să-⁠i maslueze și să-⁠i împărtășească.

Arestările și lagărul

A primit cruce pectorală în 1924, rangul de protoiereu în 1926, cruce cu podoabe în 1936. A fost arestat întâia oară în 1930, pentru nepredarea produselor agricole cerute, și osândit la cinci ani de exil, dar, pentru că legea nu prevedea o asemenea pedeapsă pentru acea faptă, instanța l-⁠a achitat și eliberat. A doua oară a fost arestat la 30 noiembrie 1937, în vremea prigoanei în masă, și închis la Taganka. Împotriva lui au depus mărturie un colhoznic, care a spus că a luat parte la răspândirea de foi contrarevoluționare, și preotul din satul vecin, Petru Suhanov, care a spus că părintele vorbea nemulțumit de politica puterii, se plângea de impozite și lungea slujbele, ceea ce îi abătea pe colhoznici de la muncă. La interogatoriul din 1 decembrie, părintele a negat: Eu niciodată nu am făcut agitație. Nu am luat parte la foi. Slujbele nu le-⁠am lungit.

La 5 decembrie 1937 troica NKVD l-⁠a condamnat la zece ani de lagăr și a fost trimis la lagărul Mariinsk, secție a Siblagului, unde a ajuns la 31 decembrie 1937. În scrisorile către soție ruga să i se trimită cele de nevoie și spunea cât de mult înseamnă pentru el scrisorile ei, pe care le citea de mai multe ori și le știa pe de rost. Protoiereul Petru Rojdestvin a murit la 27 mai 1939 în secția Baim a Siblagului și a fost îngropat într-⁠un mormânt necunoscut de lagăr.

Este pomenit la 27 mai, la 7 februarie (zi mobilă) în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse, la 29 august (zi mobilă) în Soborul sfinților din Kuzbas și la 5 septembrie (zi mobilă) în Soborul sfinților din Moscova, după stilul nou.