Pigasie din Persia

Sfântul Mucenic Pigasie din Persia a fost dregător la curtea regelui persan Șapur al II-⁠lea (310-381) și creștin în taină, împreună cu Acindin și Anempodist. Împreună cu ei sunt pomeniți Aftonie și Elpidifor, care au pătimit în același proces.

Când regele a pornit prigoana împotriva creștinilor, niște invidioși i-⁠au pârât. Aduși la judecată, Sfinții Acindin, Pigasie și Anempodist au mărturisit fără teamă credința în Sfânta Treime. Regele a poruncit să fie bătuți cu biciuri; călăii obosiți s-⁠au schimbat de două ori, dar mucenicii n-⁠au scos nici un strigăt. Regele însuși a leșinat din încordare și toți îl socoteau mort, până ce sfinții au chemat pe Dumnezeu și el și-⁠a revenit. Regele a pus aceasta pe seama vrăjitoriei și a poruncit să fie spânzurați deasupra unui foc, ca să se înăbușe cu fum. Prin rugăciunile lor focul s-⁠a stins și frânghiile s-⁠au desfăcut, iar ei au vorbit despre Hristos, Care face asemenea minuni.

Mâniat, regele a hulit Numele Domnului și sfinții au zis ca gura lui să amuțească, iar el a rămas fără glas și s-⁠a tulburat. Sfântul Acindin, cuprins de milă, l-⁠a dezlegat în Numele Domnului. Dar regele a privit și de data aceasta totul ca vrăjitorie. I-⁠a întins pe un grătar de fier încins, dar o ploaie s-⁠a pogorât și a stins focul. Văzând aceste minuni, mulți au crezut în Hristos. Unul dintre călăi, Aftonie, a cerut public iertare sfinților și a mers curajos la moarte pentru Hristos. Dregătorul Elpidifor și mama regelui au mărturisit și ei pe Dumnezeul cel Adevărat.

Regele a poruncit uciderea mucenicilor și, când erau duși în afara zidurilor, o mulțime uriașă de creștini îi însoțea slăvind pe Hristos. Ostașii i-⁠au măcelărit pe toți, până la șapte mii, iar între ei a murit și Elpidifor. Acindin, Pigasie și Anempodist au fost arși a doua zi, împreună cu mama regelui. Creștinii care au venit noaptea în tăcere au găsit trupurile sfinților neatinse de foc și le-⁠au îngropat cu cinste.

Sfântul Pigasie este pomenit la 15 noiembrie, după stilul nou.