Rasif și Raven

Sfinții Mucenici Rasif și Raven (Rasiphus și Ravennus) au fost, după tradiție, nativi din Britania care au fugit din țară în vremea invaziilor anglo-⁠saxone, în veacul al V-⁠lea. S-⁠au așezat în nordul Franței, au trăit ca pustnici și au fost uciși la Macé, în Normandia, poate de goți arieni.

Legenda de întemeiere a bisericii parohiale Saint-⁠Aubin din Macé spune că ei și-⁠au făcut sihăstria lângă locul bisericii de azi, aproape de un izvor minunat. Despre mucenicia lor sunt mai multe variante. Într-⁠una, au fost azvârliți de un bloc mare de gresie, dar capetele lor au lăsat urme în piatră, iar ei n-⁠au pățit nimic (în biserica din Macé se văd două urme socotite ale capetelor lor); apoi au fost decapitați și îngropați. Moaștele lor se păstrează la Bayeux. Sunt pomeniți la 23 iulie, ca sfinți ai Bisericii nedespărțite, după calendarul pe stil nou.