Sabina din Roma

Sfânta Muceniță Sabina din Roma a fost o văduvă romană de neam ales, care a primit cununa muceniciei în vremea împăratului Hadrian, în jurul anului 119 sau 126. Este cinstită în Biserica Ortodoxă și în cea Catolică și pomenită la 29 august.

După povestirea Vieții ei, era fiica lui Irod Metalarul și văduva senatorului Valentin, originar din Avezzano, din Abruzzo. Se spune că a venit la credința creștină prin pilda roabei ei siriene, Serapia. Apoi s-⁠a retras cu câteva prietene cucernice la una dintre moșiile ei, unde și-⁠a petrecut vremea în fapte bune. Serapia a fost pârâtă și tăiată cu sabia în cetatea Vindena din Umbria. Sabina i-⁠a luat moaștele și le-⁠a pus în mausoleul familiei, unde se aștepta să fie îngropată și ea. Mai târziu a fost pârâtă și ea, ca creștină, de prefectul Elpidiu, și a fost ucisă mucenicește la Roma.

În 430, moaștele ei au fost mutate pe dealul Aventin, în bazilica Santa Sabina, ridicată în locul casei ei, aflată odinioară lângă un templu al Iunonei. Casa putea fi și o biserică titulară creștină din vechime. Biserica a fost închinată la început amândurora, Sabinei și Serapiei. Actele muceniciei nu au valoare istorică; se crede că Sabina a fost mai degrabă binefăcătoarea care a dăruit comunității creștine o proprietate pe Aventin, și, cum se întâmpla adesea, fundația i-⁠a purtat numele; treptat, la Roma, mulți donatori ai bisericilor au fost socotiți sfinți ocrotitori ai obștilor lor.