Serghie Pravdoliubov

Sfântul Mărturisitor Serghie Pravdoliubov, protoiereu din Kasimov, a mărturisit credința prin arestări și lagăr și a adormit în pace în 1950. Este pomenit ca sfânt mărturisitor al prigoanei.

Familia și hirotonia

S-⁠a născut în 1890 în satul Makkaveevo din gubernia Riazan, în familia lui Anatolie Pravdoliubov, profesor la școala duhovnicească din Kasimov și mai târziu protoiereu la biserica Adormirii din oraș, sfințit mucenic. Neamul Pravdoliubov era preoțesc de la mijlocul secolului al XVII-⁠lea. A absolvit Seminarul din Riazan și Academia Teologică din Kiev, s-⁠a căsătorit și în 1915 a fost hirotonit preot la biserica Mântuitorului din așezarea Kukarka, în gubernia Viatka. Din 1919 a fost paroh al catedralei Sfintei Treimi din Kukarka.

Primejdii

În acel an a fost scăpat de două ori de la moarte. Un detașament de pedepsire de pușcași letoni a străbătut orașul noaptea, arestând și împușcând pe oamenii cei mai cunoscuți. La catedrală au trezit paznicul și au cerut să li se arate casa „preotului cel mare”. Paznicul n-⁠a arătat casa părintelui Serghie, decanul și parohul, ci pe a fostului paroh, care era bătrân și retras din slujbă, dar pe care el îl socotea din obișnuință „preotul cel mare”. Bătrânul a fost scos din casă și împușcat pe loc. Părintele Serghie și-⁠a amintit toată viața de întâmplare și s-⁠a rugat mereu pentru preotul împușcat în locul lui. Tot atunci, toți preoții orașului, inclusiv el, au fost arestați, duși în pădure și puși să sape un șanț mare lângă o linie ferată; erau încredințați că își sapă groapa, plângeau și se rugau. A venit un tren de marfă, iar comandantul a strigat că, obișnuiți cu duhoarea cadavrelor, popii vor descărca și îngropa patru vagoane de pește stricat. Cât a săpat, crezând că își face mormântul, fiul lui sugar, Vladimir, a murit.

Arestările și lagărul

În 1923 s-⁠a mutat cu soția și cu cei cinci copii în Kasimov, ca paroh al bisericii Sfintei Treimi. În 1929 a fost arestat cu mulți preoți din oraș și din ținut și condamnat la doi ani de închisoare, dar credincioșii au stăruit pentru eliberarea păstorului lor, iar de Paștile anului 1930 a fost eliberat. În 1935 a fost arestat din nou, cu fratele său, preotul Nicolae Pravdoliubov, și cu fiul Anatolie, în procesul numit „Cazul Matronei Anemniasevskaia”. A primit cinci ani și a fost trimis cu fiul la lagărul special de la Solovețki, apoi, după doi ani, la Medvejiegorsklag, în Karelia.

Ultimii ani

A ieșit din lagăr în 1943 și s-⁠a întors la Kasimov, dar biserica Sfintei Treimi era închisă și nu avea loc de slujire; familia trăia din slujbe întâmplătoare și din înlocuiri vremelnice. Soția, Lidia Dmitrievna, muncea ca să-⁠i hrănească. În decembrie 1943 a fost mobilizat pe frontul muncii în carierele de la Maleevo, în regiunea Riazan, unde a fost trei ani paznic. Sănătatea îi era zdruncinată și în 1944 a scris un testament duhovnicesc, adresat copiilor și nepoților, despre cum să ții posturile și să te pregătești pentru spovedanie și împărtășanie. În 1946 a fost numit paroh al bisericii Mântuitorului din Spassk, în regiunea Riazan; anul următor fiul său Anatolie a fost hirotonit diacon și apoi preot la aceeași biserică, iar părintele Serghie s-⁠a mutat la Lebedian și a slujit în biserica de acolo până la sfârșitul vieții. A adormit în 1950, la șaizeci de ani, și a fost îngropat în Kasimov, în biserica Sfintei Treimi.

Este pomenit după stilul nou la 18 decembrie, la 7 februarie (zi mobilă) în Soborul noilor mucenici și mărturisitori, la 23 iunie în Soborul sfinților din Riazan, la 23 august în Soborul noilor mucenici și mărturisitori de la Solovețki, la 23 septembrie în Soborul sfinților din Lipețk și la 21 octombrie în Soborul sfinților din Viatka.