Simplician

Sfântul Simplician a fost episcop al Milanului la sfârșitul secolului al IV-⁠lea, urmaș al marelui Ambrozie pe scaunul acestui oraș, pe atunci capitala Imperiului Roman de Apus. A păstorit între anii 397 și 400 sau 401. Biserica îl pomenește ca pe un bătrân înțelept, care i-⁠a ajutat pe alții să ajungă la credință, între ei pe fericitul Augustin.

Se pare că s-⁠a născut în jurul anului 320, probabil la Roma, și încă tânăr s-⁠a dedicat slujirii Bisericii. A ajuns bun cunoscător al Sfintei Scripturi și om de mare învățătură. Pe la anul 355 a luat parte la convertirea filosofului Marius Victorinus la creștinism.

Când Ambrozie a fost ales episcop al Milanului și botezat, în 374, Simplician i-⁠a fost învățător în ale credinței, iar Ambrozie îl numea „părinte”. Probabil în acei ani s-⁠a statornicit la Milan. A avut parte la convertirea lui Alypius din Thagaste și a lui Augustin de Hippona. Întâlnirea dintre Augustin și Simplician a avut loc la Milano în anul 386 și este povestită în „Mărturisirile” lui Augustin. Și acesta l-⁠a numit „părinte”, iar în 397 i-⁠a dedicat două cărți despre predestinare, cunoscute sub titlul „Despre diverse întrebări către Simplician”.

Pe patul de moarte, Ambrozie l-⁠a indicat drept urmaș al său, spunând că este „bătrân, dar bun”. În aprilie 397, Simplician, deja înaintat în vârstă, a fost ales episcop. Cel mai de seamă eveniment al păstoririi sale a fost primirea la Milano a moaștelor celor trei mucenici Sisinie, Martirie și Alexandru, trimise din Trento de episcopul Vigiliu. Soboarele de la Cartagina (397) și Toledo au cerut părerea sa în unele chestiuni de învățătură. El l-⁠a hirotonit episcop pe Gaudențiu de Novara și, după un cronicar din secolul al XIII-⁠lea, a pus în rânduială textele liturghiei ambroziene.

A adormit între sfârșitul anului 400 și prima jumătate a lui 401. Mai întâi a fost înmormântat în biserica sfinților Nabor și Felix, apoi moaștele sale au fost mutate în Bazilica Fecioarelor, care i-⁠a primit numele și se numește astăzi Bazilica Sfântului Simplician. În 1582, cardinalul Carlo Borromeo a făcut o cercetare canonică a moaștelor și le-⁠a strămutat în procesiune solemnă sub altarul bisericii de astăzi. Pomenirea lui se făcea din vechime la mijlocul lunii august, odată cu cea a aducerii moaștelor celor trei mucenici la Milano.