Alipie din Tagasta

Sfântul Alipie a fost episcop al Tagastei, în Algeria de azi, prieten pe viață al Fericitului Augustin, care s-⁠a întors la credință împreună cu el și a trăit după aceea în Hristos. A adormit în jurul anului 430. Se pomenește la 15 august.

Tinerețea

Se trăgea dintr-⁠o familie aristocratică din Tagasta, un orășel din provincia romană Africa Proconsulară. Era elev al lui Augustin la Cartagina. Pe măsură ce prietenia lui cu Augustin se adâncea (Augustin îl numea „fratele inimii mele”), a crescut și interesul lui pentru maniheism, a cărui strictă rânduială de curăție o admira, socotind că căsătoria l-⁠ar opri în căutarea înțelepciunii împreună cu prietenii. A studiat și dreptul și a mers la Roma, unde a fost magistrat. O întâmplare adesea amintită din Mărturisiri (6, 8, 13): tânărul Alipie, cu principii morale foarte tari, a fost dus de prieteni la jocurile violente din arenă; la început a ținut ochii închiși, dar nu s-⁠a mai putut stăpâni din pricina zgomotului, a deschis ochii și, spre groaza lui, a aflat plăcere în spectacol și a chemat și pe alții; apoi s-⁠a căit și s-⁠a întors.

Convertirea

În 384 sau 385 l-⁠a urmat pe Augustin la Milano, unde a ascultat predicile Sfântului Ambrozie. A fost de față în grădina din Milano la convertirea lui Augustin, în 386. El și Augustin au fost botezați de Ambrozie la privegherea Paștilor, la 25 aprilie 387. După botez s-⁠au întors la Tagasta, unde Alipie l-⁠a ajutat pe Augustin să întemeieze cea dintâi mănăstire din Africa de Nord, și a trăit viață monahală la Tagasta (388) și la Hippo (391). Când Augustin a fost ales episcop de Hippo, Alipie s-⁠a mutat acolo, intrând în obștea monahală a lui, și a fost egumen al unei mănăstiri locale.

Episcopul

În 393-394 a mers în pelerinaj în Țara Sfântă, unde, din însărcinarea lui Augustin, l-⁠a vizitat la Betleem pe Fericitul Ieronim; întors, a fost în 394 episcop al Tagastei. În anul următor i-⁠a scris lui Pavlin din Nola, cerându-⁠i un exemplar al Istoriei bisericești a lui Eusebiu. Pavlin, care voia să afle ce crede și învață Alipie, a cerut câteva amănunte despre viața lui; Alipie l-⁠a rugat pe Augustin să răspundă, ceea ce, după John C. Kelly, a fost îndemnul pentru Mărturisirile de mai târziu. Ca episcop a luat parte la sinoadele africane ale Bisericii; a fost ales, împreună cu Possidius și Augustin, între reprezentanții episcopilor catolici la marea dezbatere cu donatiștii la Cartagina, în 411, și a luat parte la sinodul de la Milevi (Numidia), în 416, despre care a alcătuit un raport scris pentru papa Inocențiu. A făcut călătorii în Italia pentru treburi bisericești și politice (419, 428) și l-⁠a îndemnat pe Augustin să scrie nesfârșitul tratat Împotriva celui de-⁠al doilea răspuns al lui Iulian (429-430). Când Augustin a murit, în 430, Alipie era încă în viață; despre ultimele lui zile nu se știe nimic.

Cinstirea

Nu există urme ale cinstirii lui până când a fost trecut în Martirologiul Roman de papa Grigorie al XIII-⁠lea, în 1584. Călugării augustinieni îl pomenesc împreună cu Possidius la 16 mai, iar canonicii regulați ai Sfântului Augustin la 17 august.