Teodosia regina și Gherontie

Teodosia regina și slujitorul ei Gherontie sunt pomeniți la 13 aprilie ca doi nevoitori ai Ierusalimului, după o povestire păstrată într-⁠un codice, pe care chiar sinaxarul o socotește mai degrabă legendară. Sunt cinstiți local, fără o canonizare cunoscută, iar existența lor nu este dovedită.

Memoria lor nu se află în sinaxarele obișnuite. Se găsește în codicele Lavra I 70, unde există un memoriu despre ei. Potrivit acestuia, Teodosia era fiica împăratului Adrian (117-138) și, fiindcă nu voia să se căsătorească, așa cum voiau părinții ei, a părăsit palatul cu slujitorul ei Gherontie și a fugit din oraș, îmbrăcată ca o cerșetoare. A ajuns la Ierusalim, s-⁠a închinat la Locurile Sfinte și a cercetat mănăstirile, unde a cunoscut virtuțile cuvioșilor. Apoi s-⁠a închis într-⁠o chilie și a trăit în ascetism aspru, cu priveghere, post și rugăciune. L-⁠a așezat pe slujitor într-⁠o mănăstire, unde a devenit monah, a ajuns la mare înălțime duhovnicească și a adormit în pace. Sfânta, ajunsă și ea la o mare înălțime a virtuții, a primit darul înainte-⁠vederii și și-⁠a prevăzut sfârșitul. A chemat pe episcopul locului, s-⁠a împărtășit cu Sfintele Taine și și-⁠a dat duhul lui Dumnezeu.

Sinaxarul însuși observă că povestirea pare imaginară și se confundă cu aceea a Sfinților Gherontie și Vasilid, din 1 aprilie.