Varvar din Lucania

Sfântul Mucenic Varvar din Lucania, fost tâlhar, a trăit în Grecia și mult timp a săvârșit tâlhării, jafuri și omoruri. Dar Domnul, Care nu voiește moartea păcătosului, l-⁠a adus și pe el la pocăință. Într-⁠o zi, pe când stătea în peșteră și se uita la multele lucruri furate, harul lui Dumnezeu i-⁠a atins inima. S-⁠a gândit la moartea de neocolit și la înfricoșata judecată, și, zdrobit de gândul faptelor rele, a hotărât să-⁠și înceapă pocăința, spunând că Domnul nu a disprețuit rugăciunea tâlharului răstignit lângă El și să-⁠l cruțe și pe el. Și-⁠a lăsat în peșteră toate comorile și a venit la biserica din apropiere. Nu și-⁠a ascuns faptele rele față de preot și l-⁠a rugat să-⁠i primească pocăința. Preotul i-⁠a dat loc în casa lui, iar Varvar l-⁠a urmat mergând în genunchi și în coate, ca un animal cu patru picioare, căci se socotea nevrednic de numele de om. În casa preotului a locuit cu vitele, a mâncat cu ele și s-⁠a socotit mai prejos decât orice făptură. După ce a primit de la preot dezlegarea păcatelor, a plecat în pădure și a trăit acolo doisprezece ani gol, răbdând frigul și arșița, încât tot trupul i s-⁠a înnegrit.

În cele din urmă a primit de sus vestea că păcatele i-⁠au fost iertate și că va muri ca mucenic. Într-⁠o zi au trecut prin acele locuri niște negustori. În iarba deasă s-⁠a mișcat ceva și, crezând că e o fiară, au tras câteva săgeți. Apropiindu-⁠se, au văzut îngroziți că au rănit de moarte un om. Sfântul Varvar le-⁠a cerut să nu se întristeze, le-⁠a povestit despre sine și i-⁠a rugat să anunțe întâmplarea preotului în a cărui casă locuise. După aceasta și-⁠a dat duhul lui Dumnezeu. Preotul care primise pocăința fostului tâlhar i-⁠a găsit trupul luminat de lumină cerească și l-⁠a îngropat pe locul unde fusese ucis. Mai târziu din mormântul sfântului a început să curgă mir tămăduitor, care vindeca felurite boli. Moaștele lui se află în mănăstirea Kellia din Tesalia, lângă orașul Larissa.

Sfântul Varvar este pomenit la 19 mai, după stilul nou.