Vasian cel Orb (Balașevici)

Cuviosul Vasian cel Orb (în lume Vasile Balașevici, 1745-1827) a fost schiieromonah și stareț al Lavrei Peșterilor din Kiev. A fost proslăvit local în eparhia Kievului prin hotărârea Sinodului Bisericii Ortodoxe Ucrainene din 19 aprilie 2016, iar slujba de proslăvire s-⁠a săvârșit la 28 august 2016, în Lavră; se pomenește la 25 aprilie (8 mai), în ziua morții lui.

S-⁠a născut în 1745 la Pogar, în regimentul Starodub, gubernia Cernigov, într-⁠o familie săracă de orășeni. Din copilărie s-⁠a arătat blând și gânditor, iubea să meargă zilnic la biserică și să citească vieți de sfinți. La nouăsprezece ani voia să intre în mănăstire, dar părinții l-⁠au îndemnat să se căsătorească, iar în 1764 s-⁠a însurat. Soția a murit după câțiva ani, lăsându-⁠i două fete, Tatiana și Fecla. După moartea părinților a vândut ce avea și s-⁠a mutat cu fetele la Kiev. Tatiana s-⁠a căsătorit, iar Fecla a intrat în mănăstirea de maici Înălțarea Domnului și Flor și Lavr, primind numele Paisia. Atunci Vasile și-⁠a împlinit dorința veche. În 1793 a fost primit ca novice la Mănăstirea Vâdubiți și a fost numit după câțiva ani econom al casei mitropolitane din Kiev.

La 21 iunie 1799 a fost tuns monah cu numele Vavila, iar mitropolitul Gavriil (Bănulescu-⁠Bodoni) l-⁠a numit vistiernic al Academiei Teologice din Kiev, cea dintâi ocupare a postului. A fost hirotonit ierodiacon la 4 martie 1800 și ieromonah la 22 iulie 1800. Studenții Academiei, care îl socoteau văzător cu duhul, veneau la el să-⁠l asculte; îi îndemna să fugă de trândăvie și să caute în muncă un scut împotriva patimilor. Printre prietenii lui se aflau Atanasie Galinski, viitorul arhimandrit Avxentie, și compozitorul bisericesc A. L. Vedel.

În 1802, la Schitul Kitaev, a fost tuns în marea schimă, cu numele Vasian, în cinstea Cuviosului Vasian al Constantinopolului. A lăsat funcția de vistiernic și s-⁠a retras în schit, unde a fost duhovnicul fraților. În același an i s-⁠a îmbolnăvit vederea, iar în ianuarie 1807, orb, a fost mutat în corpul de bolniță al Lavrei Peșterilor, unde a început slujirea lui de stareț. Prin post și rugăciune aspră a dobândit darul înainte-⁠vederii. A fost duhovnicul locțiitorului Lavrei, viitorul arhiepiscop Antonie Smirnițki, care nu începea nimic fără binecuvântarea lui. Sfatul lui către acesta a rămas: să nu fie prea aspru cu frații și să-⁠și îmblânzească autoritatea cu blândețe.

Experiența lui duhovnicească a atras atât pelerini simpli, cât și membri ai familiei imperiale. La 1 iunie 1816 l-⁠a vizitat marele duce Nicolae Pavlovici, viitorul împărat Nicolae I, iar mai târziu, în același an, țarul Alexandru I. După tradiție, țarul a intrat în chilie fără să fie vestit și fără să-⁠și dezvăluie rangul, dar bătrânul l-⁠a recunoscut. Țarul s-⁠a spovedit la el și a doua zi i-⁠a dăruit o cruce de piept cu diamante, pe care starețul a predat-⁠o, înainte de moarte, sacristiei Lavrei.

La începutul anului 1827 s-⁠a îmbolnăvit greu, s-⁠a închis în chilie și i-⁠a primit numai pe ucenicii apropiați. A murit la 25 aprilie 1827. A fost îngropat în Lavră, pe latura de nord a bisericii Nașterii Maicii Domnului. La 28 august 2016, în ziua Adormirii Maicii Domnului după calendarul nou, mitropolitul Onufrie a săvârșit în Lavră, în fața catedralei, rânduiala de proslăvire pentru el și pentru mitropolitul Ioanichie (Rudnev, †1900).