Xenia Iurievna

Binecredincioasa cneaghină Xenia Iurievna (în monahism Maria) a fost soția marelui cneaz de Tver și al Vladimirului, Iaroslav Iaroslavici, mama Sfântului Mihail de Tver, și a murit în 1312, ca monahă și schimonahie. Este socotită între sfinții Bisericii Ruse, cinstită local în eparhia Tver, canonizată local curând după moarte și încă o dată în 1988. Este pomenită în prima duminică după 29 iunie (12 iulie), în soborul sfinților din Tver.

Neamul și căsătoria

După izvorul rus, era fiica boierului novgorodean Iuri Mihailovici, iar unii cercetători o socotesc greșit fiica cneazului din Taruza, de același nume. Izvoarele în engleză și în greacă o numesc Xenia din Taruza, fiica lui Iuri Mihailovici, cneazul Taruzei. Izvoarele nu se înțeleg asupra anului căsătoriei: 1263, 1265 sau 1267. A fost a doua soție a marelui cneaz de Tver și al Vladimirului, Iaroslav Iaroslavici, fratele mai mic al lui Alexandru Nevski, și au avut doi copii, pe Mihail și pe Sviatoslav. În timpul căsătoriei și domniei soțului ei a avut o înrâurire neobișnuită în treburile statului și a păstrat-⁠o și după moartea lui Iaroslav, în 1271.

Zidirea catedralei și cugetul unei mame

În 1285 a pus, în Tver, în locul bisericii de lemn Cosma și Damian, temelia catedralei de piatră a Schimbării la Față și a fost de față la sfințirea ei, la 8 noiembrie 1290. Letopisețele notează că l-⁠a crescut pe fiul ei, Mihail (sfântul), „întru frica Domnului și l-⁠a învățat Sfintele Cărți și toată înțelepciunea”. Aproape în aceeași vreme, cu încuviințarea ei, locul întâiului episcop al Tverului, Simeon, a fost luat de Andrei, fiu al cneazului lituanian Gherdeni, egumen mai înainte al Mănăstirii de obște, pe care izvorul rus îl numește mândru și ușuratic. În 1304 mitropolitul Maxim a folosit numele Xeniei ca să-⁠l oprească pe cneazul Moscovei, Iuri Danilovici, de la gândul lui de a lua dinainte dreptul la scaunul marelui cneaz de la Mihail al Tverului, spunând că el se pune chezaș cu marea cneaghină Oxinia, mama marelui cneaz Mihail, că îi va da din moștenirea lor ce vrea.

Călugăria și moartea

După moartea soțului, în 1271, s-⁠a retras, după unele izvoare, la o mănăstire de maici din Novgorod și a continuat să aibă o înrâurire însemnată în treburile cnezatului. A murit în 1312, ca monahie și schimonahie, și a fost îngropată în catedrala Schimbării la Față pe care a întemeiat-⁠o. A fost numărată între sfinți curând după moarte (local) și a doua oară în 1988 (local).