Zinon din Melitene

Sfântul Mucenic Zinon din Melitene a fost prietenul Sfântului Evdoxie și a pătimit împreună cu el și cu Macarie, în vremea împăratului Maximian Galeriu, urmașul lui Dioclețian.

Evdoxie era comandant înalt în armata imperială, creștin, ca și prietenul lui Zinon și ca econoamul său, Macarie. Când Dioclețian a dat edictul de a fi omorâți creștinii care nu jertfesc idolilor, mulți, între ei oameni de seamă, au fugit prin alte țări, și Evdoxie și-⁠a lăsat slujba, averea, și s-⁠a ascuns, cu soția sa Vasilisa și cu toată casa lui, în hotarele Melitenei Armeniei. Stăpânitorul Melitenei a trimis ostași să-⁠l caute. Ei l-⁠au întâlnit pe Evdoxie în haine sărace și, nerecunoscându-⁠l, l-⁠au întrebat unde este comandantul Evdoxie. Sfântul i-⁠a primit în casă, i-⁠a hrănit și le-⁠a dat găzduire. Întâlnirea a socotit-⁠o chemare de la Domnul la mucenicie. Dimineața le-⁠a spus oaspeților că el este cel căutat. Ei, recunoscători, i-⁠au propus să ascundă că l-⁠au găsit, dar el nu a primit. A rânduit cele ale casei, i-⁠a spus soției să nu-⁠l plângă, ci să prăznuiască ziua morții lui ca pe o sărbătoare, și, îmbrăcat în haine ostășești, a plecat cu ostașii la stăpânitor. Vasilisa și prietenii lui, Zinon și Macarie, au mers după el.

Stăpânitorul a încercat să-⁠l convingă să jertfească idolilor, ca să-⁠și păstreze viața, rangul și averea, dar Evdoxie a refuzat și a mustrat nebunia celor ce se închină idolilor fără suflet. Brâul ostășesc, semnul puterii sale, și l-⁠a scos singur și l-⁠a aruncat în fața stăpânitorului. Ostașii de față, creștini în taină, mai mult de o mie, au făcut la fel. Stăpânitorul a cerut învoirea împăratului, care a poruncit să fie chinuiți căpeteniile, iar ceilalți lăsați liberi. După chinuri îndelungate, Evdoxie a fost dus la moarte. Vasilisa mergea plângând după soț, plângea și prietenul său, Zinon. Evdoxie a îndemnat-⁠o iar să se bucure că a fost învrednicit cu cununa și a rugat-⁠o să-⁠i îngroape trupul într-⁠un loc numit Amimna. Lui Zinon, care plângea, i-⁠a prezis că vor sta în același timp în Împărăția Cerurilor. Întărit de aceste cuvinte, Zinon s-⁠a mărturisit creștin cu glas tare și a fost osândit de îndată. Vasilisa a luat trupul soțului și l-⁠a îngropat unde i s-⁠a poruncit; pentru aceasta a fost adusă la stăpânitor, pe care l-⁠a mustrat fără frică, dar el, înțelegând că vrea să sufere, nu a chinuit-⁠o și a alungat-⁠o. După șapte zile, Evdoxie i s-⁠a arătat în vedenie și i-⁠a poruncit să-⁠i spună lui Macarie că el și Zinon îl așteaptă. Macarie s-⁠a dus îndată la stăpânitor, s-⁠a mărturisit creștin și a fost decapitat. În acea vreme mulți creștini au primit mucenicia (în jurul anilor 311-312).

Sfântul Zinon este pomenit la 19 septembrie, în stil nou, împreună cu Evdoxie și Macarie.