Adrian de la Ondrusov

Cuviosul Adrian de la Ondrusov a fost un monah rus din veacul al XVI-⁠lea, ctitor al pustiei Andrusov, cinstit ca făcător de minuni. A fost ucis de țăranii din satul Obzha, pe drumul de întoarcere de la Moscova, în 1549 sau 1550. Este pomenit la 26 august (ziua adormirii lui) și la 17 mai (aflarea și mutarea moaștelor).

Se născuse Andrei Zavalișin, dintr-⁠o familie de boieri moscoviți, fiul lui Nichifor. Stăpânea o moșie bogată, Andreevșcina, nu departe de mănăstirea Sfântului Alexandru de Svir; după izvoare, marele cneaz Ivan al III-⁠lea îl trimisese să stăpânească pământ în partea Obonejie a Novgorodului. Într-⁠o zi, alergând după un cerb la vânătoare, a văzut chilia Sfântului Alexandru de Svir și de atunci a mers des la el, ascultând sfaturile lui, aducându-⁠i pâine și ajutând cu cele de trebuință pe nevoitori. În curând și-⁠a părăsit moșia și s-⁠a dus la mănăstirea Schimbării la Față de la Valaam, unde a primit tunderea cu numele Adrian. După câțiva ani, cu binecuvântarea Sfântului Alexandru, și-⁠a ales locul de singurătate pe un promontoriu stâncos, pe o peninsulă din sud-⁠estul lacului Ladoga, pe malul golfului Andrusov. Ucenici s-⁠au strâns în jurul lui și s-⁠a întemeiat pustia Andrusov, cu hram Sfântul Nicolae. Mănăstirea există din 1533 cel târziu, căci se păstrează un hrisov al marelui cneaz Vasile al III-⁠lea către pustia lui Adrian.

Povestirea despre Adrian spune că a adus la pocăință doi tâlhari. Unul, numit Ondrus, trăia cu prietenii lui pe insula Sala, în fața pustiei, și i-⁠a cerut sfântului să plece de acolo, dar Adrian l-⁠a rugat să nu nimicească mănăstirea. Într-⁠o luptă cu alți tâlhari, Ondrus a fost învins, legat și aruncat într-⁠o barcă, dar prin rugăciunea lui Adrian s-⁠a izbăvit pe neașteptate. A venit la mănăstire și l-⁠a găsit pe Adrian cântând psalmi, fără să fi ieșit din sihăstrie, a rămas uimit, s-⁠a pocăit și a rămas în pustie.

În 1546, țarul Ivan al IV-⁠lea cel Groaznic a poruncit autorităților din Novgorod să dea în fiecare an egumenului de la Ondrusov ruga țarului, pentru că avea o adâncă prețuire pentru Adrian. În 1549, Adrian și Cuviosul Ghenadie de Kostroma au botezat-⁠o pe fiica țarului, Ana, la mănăstirea Novodevici din Moscova. La întoarcerea spre mănăstirea lui, a fost ucis de țăranii din satul Obzha, iar trupul i-⁠a fost aruncat în mlaștină. Izvoarele diferă asupra zilei: după unele, a fost la 26 august 1549, în ziua sfântului său ocrotitor, Adrian din Nicomidia, după altele, la 15 mai 1550.

După doi ani, frații din pustia pe care o întemeiase au găsit moaștele lui neputrezite, la 17 mai, și le-⁠au așezat în zidul bisericii, apoi în biserică. În 1828 au fost mutate în biserica sobornicească a Intrării în Biserică a Maicii Domnului.