Solohon

Sfântul Mucenic Solohon a fost un ostaș originar din Egipt, care a pătimit la Calcedon în vremea împăratului Maximian (284-305), împreună cu Pamfamir și Pamfalon. Biserica îi pomenește la 17 mai după calendarul vechi.

Cei trei slujeau în armata imperială, în regimentul tribunului Campan. În timpul prigoanei pornite de Maximian și Diocletian, Campan a fost trimis cu ostașii săi la Calcedon, unde toți ostașii au primit porunca să aducă jertfă într-⁠un templu păgân. Solohon, Pamfamir și Pamfalon au refuzat, mărturisind că se închină numai adevăratului Dumnezeu, Domnul Iisus Hristos.

La porunca lui Campan au fost supuși la chinuri grele, în care Pamfamir și Pamfalon au murit. Solohon a supraviețuit și a continuat să-⁠L slăvească pe Hristos. Înfuriat, chinuitorul a poruncit să i se deschidă gura cu sila și să fie făcut să bea sânge adus idolilor, dar sfântul a strâns dinții atât de tare încât nu au putut fi desfăcuți nici cu fier. După tradiție, sabia s-⁠a îndoit, iar el și-⁠a rupt legăturile și a rămas în picioare înaintea chinuitorului. A auzit din cer un glas care îl îndemna să stăruie până la capăt.

A fost bătut fără milă, târât pe pietre ascuțite și apoi atârnat de o mână, cu o greutate legată de picior, timp de aproape trei ore. Când i-⁠au tăiat frânghiile, a rămas, spre mirarea tuturor, în picioare, ca un om sănătos. Campan, ieșit din minți de mânie, i-⁠a înfipt un stilet în ureche, iar mucenicul a căzut. Creștinii l-⁠au dus în casa unei văduve evlavioase și l-⁠au așezat pe un pat; el a mâncat puțin, a vorbit cu ei îndemnându-⁠i să stea tari în credință, iar apoi, după rugăciune, și-⁠a dat sufletul în mâinile Domnului Iisus Hristos.