Agatarh

Sfântul Ierarh Agatarh a fost episcop al insulei Lefkada, în vremea Sinodului I Ecumenic. Se pare că era din Ahaia și reprezenta Biserica din Epirul Vechi la Niceea, unde a fost unul dintre cei 318 Părinți.

Sfințenia vieții lui a atras alți cinci dintre Părinții sinodului, care l-⁠au urmat în insulă la întoarcere. Corabia i-⁠a lăsat într-⁠un golf natural, unde se află azi așezarea Episkopos; vecina Nikiana își trage numele, poate, de la „Nea Nikea” (Noua Niceea). Trei dintre Părinți au ales o peșteră în muntele Skaros și au rămas acolo toată viața, în post, priveghere și rugăciune. Sfârșitul lor a fost pașnic. Au fost îngropați unde se află acum bisericuța schitului Sfinților Părinți. Din mormântul unuia izvorăște necontenit agheasmă, al cărei nivel nu scade nici iarna, nici vara. Sfânta Masă a bisericuței stă peste mormântul celui de-⁠al doilea, iar al treilea a fost îngropat acolo unde ard azi trei candele. Se petrec minuni la cei care beau cu credință din agheasmă. În 1890, doi tâlhari temuți, Psilias și Chutas, au cerut cu semeție să bea din apă, dar izvorul s-⁠a secat până ce maica Acachia a scos apă și le-⁠a dat-⁠o. Când roiuri de lăcuste pustiau semănăturile, ele au dispărut îndată ce aceeași maică a stropit câmpurile cu agheasmă. Un om din Pigadisani a fost vindecat de o boală grea de ochi după ce, în vis, a ajuns în schitul Sfinților Părinți.

Ceilalți doi Părinți s-⁠au nevoit acolo unde se află astăzi mănăstirea Făneromeni, în locul unde mai înainte fusese templul zeiței Artemis Lefkadia. Au trăit și ei în asceză și au adormit în pace. Numele celor cinci Părinți nu s-⁠au păstrat. Sunt prăznuiți în duminica a șaptea după Paști, a Sfinților Părinți. La schit se păstrează „sigiliul sfinților”, o pecete de plumb cu chipurile celor trei.