Ghenadie de Astorga

Sfântul Ghenadie din Astorga a fost monah benedictin, pustnic și episcop al Astorgăi între 899 și 920, ctitor de mănăstiri în El Bierzo, mort în 936. Este pomenit la 24 mai (până în 1969, la 25 mai).

S-⁠a născut în jurul anului 865, după tradiție în El Bierzo; uneori se socotește că ar fi fost din neam de regi ai Asturiei. S-⁠a nevoit mai întâi într-⁠o mănăstire din Ayoó de Vidriales, unde a cunoscut viața Sfântului Fructuos, care trăise cu două veacuri înainte (mort în 665) și care l-⁠a înrâurit. A mers în munții Aquilianos, aspri și puțin locuiți, cu ninsori adânci iarna, unde se nevoise Fructuos, și a început să refacă mănăstirea San Pedro de Montes, legată de numele lui Fructuos. La refacerea ei s-⁠a folosit mult stilul artistic mozarab, o sinteză de motive europene și islamice. Când mănăstirea a fost refăcută, Ghenadie a fost numit egumen, prin hotărârea episcopului Ranulfo al Astorgăi. Un an mai târziu a urmat lui Ranulfo în scaun, ascultând cererea regelui Alfonso cel Mare, rudă a lui după unele socoteli. Se socotește că a trăit foarte puțin la Astorga, continuând să se nevoiască în mănăstire. În cei peste douăzeci de ani de episcopat a refăcut sau a întemeiat alte biserici și mănăstiri, între care Santiago de Peñalba, folosind stilul mozarab.

Era un om foarte învățat pentru vremea lui. A strâns o bibliotecă, pe care a lăsat-⁠o la moarte bisericilor și mănăstirilor întemeiate de el, ca să fie folosită în comun de monahii și clericii lor. Se interesa și de șah și avea un joc de șah din care s-⁠au păstrat trei piese de fildeș, numite „Bolos de San Genadio”, în sacristia bisericii din Ponferrada, cele mai vechi piese de șah păstrate în Europa. În 920 a renunțat de bunăvoie la episcopie și s-⁠a retras într-⁠o peșteră în munți, într-⁠un loc numit Valea Tăcerii (Valle del Silencio), unde a petrecut șaisprezece ani în rugăciune și singurătate. A murit în 936 la Peñalba de Santiago. Cinstirea lui a venit repede, cu pelerinaje la peșterile unde a trăit, de unde credincioșii luau pământ socotit vindecător. Pomenirea lui a fost scoasă din calendarul sfinților în 1969, în reformele liturgice, pentru lipsa unei canonizări oficiale. Este socotit și întâiul sfânt legat de șah. Este cinstit mai ales la Astorga și Ponferrada și la mănăstirea San Pedro de Montes.