Sari la conținut

Sfânta Cuvioasă

Zvenislava din Polotsk

Fiica prințului de Polotsk

Unica fiică a prințului Boris al Polotskului, luminătoare, călugărită sub numele Eupraxia.

Prăznuire
24 maistil vechi 6 iunie
Adormită
1202secolul XIII
Locul
Polack

Viața

Cuvioasa Zvenislava din Polotsk (în monahism Evpraxia, după 1110 sau înainte de 1127 până după 1173) a fost singura fiică a cneazului Boris (Rogvolod) Vseslavici al Polotskului, luminătoare, tunsă în mănăstirea Mântuitorului din Polotsk și ucenică și ajutor al Sfintei Eufrosinia de Polotsk, a cărei Viață a scris-⁠o, probabil. Se pomenește la 24 mai (stil vechi). Izvorul rus spune doar că, după unele date, ar fi fost canonizată de Biserica Ortodoxă; nu dă data și nici împrejurările. Știrile despre viața ei sunt sărace.

Viața

Era cu câțiva ani mai tânără decât verișoarele ei, Eufrosinia de Polotsk și Gordislava. După moartea tatălui, în 1128, a fost surghiunită cu familia domnitoare la Bizanț. Întoarsă, sub înrâurirea Eufrosiniei a fost tunsă în mănăstirea Mântuitorului din Polotsk, cu numele Evpraxia, unde a viețuit sub îngrijirea ei și, cu vremea, a ajuns ajutoarea egumenei Eufrosinia. Se presupune că a condus direct lucrul surorilor monahale la copierea cărților și a ținut lecții la școala pentru fiicele polotenilor.

Mai târziu, în jurul lui 1169, a plecat în pelerinaj la Ierusalim cu Eufrosinia și cu fratele acesteia, David Sviatoslavici, unde Eufrosinia a murit în brațele ei în 1173. Ea a purtat grija înmormântării. La cererea de pe patul de moarte a Eufrosiniei, Evpraxia a adus în patrie crucea ei, în care, cu binecuvântarea patriarhului Ierusalimului, fuseseră încrustate părticele din Sângele Preacurat și din Lemnul Crucii Făcătoare de viață, o piatră din Mormântul Maicii Domnului și părticele din moaștele Sfântului întâiul mucenic Ștefan, ale Sfântului Mare Mucenic Dimitrie al Tesalonicului și ale Sfântului Pantelimon.

Probabil Evpraxia este autoarea „Vieții Eufrosiniei de Polotsk”, scriere hagiografică din secolul al XII-⁠lea, începută poate curând după înmormântare. În Viață, loc larg ocupă învățăturile egumenei către surori, rugăciunile ei redate cuvânt cu cuvânt și lauda nevoințelor duhovnicești; din scriere se vede că a scris-⁠o o monahie. În partea despre pelerinajul la Ierusalim se înșiră multe amănunte, deci autoarea a fost de față cu Eufrosinia. Adesea dicționarele biografice dau ca an al morții lui Evpraxia 1202, dar însemnarea din letopiseț de la acel an privește o altă persoană, iar data ei de moarte nu se știe cu precizie.

Prăznuiți în aceeași zi 24 mai