Alexandru

Sfântul Ierarh Alexandru, Episcopul Mitimnei, a păstorit în secolul al IV-⁠lea Biserica din Mitimna, cetate din nordul insulei Lesbos. După tradiție, a fost probabil cel dintâi episcop al acestui scaun și a luat parte la Sinodul I Ecumenic de la Niceea, în anul 325. Biserica îl prăznuiește la 30 noiembrie, iar calendarul Bisericii Greciei îl numește făcător de minuni.

Despre lucrarea lui nu s-⁠au păstrat știri istorice amănunțite. Tradiția locală spune că spre sfârșitul vieții a întemeiat o mănăstire în ținutul satului Lafionas și că acolo și-⁠a petrecut ultimii ani.

La oarecare depărtare de sat, lângă niște ruine socotite a fi ale mănăstirii lui, se află un sarcofag mare de piatră, în care se crede că a fost îngropat. Pe el este săpată o inscripție care îl numește pe cel așezat acolo propovăduitor al Treimii, păzitor al fecioriei și prieten al lui Hristos, care se roagă pentru noi. Citirea exactă a inscripției este discutată, dar ea arată că acolo a fost îngropat un ierarh care L-⁠a vestit pe Hristos. În vremea stăpânirii otomane, chiar și locuitorii turci din Lafionas cinsteau mormântul, numindu-⁠l al lui «Iskender Baba», adică al părintelui Alexandru.

Cele mai multe lucruri despre el le aflăm din slujba care i se cântă în ziua prăznuirii. Acolo este lăudat ca păstor foarte blând, care și-⁠a ținut turma în dreapta credință și a alungat lupii ereziei, ca stea luminoasă a monahilor și ca ierarh care a vestit Sfânta Treime și a păzit curăția. Slujba spune și că racla moaștelor lui a ajuns loc de vindecare a patimilor.

În ținutul Mitropoliei Mitimnei se păstrează și astăzi paraclise închinate Sfântului Alexandru. Credincioșii din Lesbos îl cinstesc ca pe o laudă a insulei lor și îl prăznuiesc la 30 noiembrie, în aceeași zi cu Sfântul Apostol Andrei.