Alexandru de la Kușta

Cuviosul Alexandru de la Kușta (în jur de 1371 până la 9 iunie 1439) a fost ieromonah și ctitor al pustiei Adormirii Maicii Domnului Alexandru-⁠Kușta, la vărsarea râului Kușta, la patruzeci de kilometri de Vologda. Se pomenește la 9 iunie pe stil vechi (22 iunie pe stil nou). Izvoarele nu spun când a fost canonizat.

Tinerețea monahală

S-⁠a născut la Vologda, în jurul lui 1371, cu numele Alexei. Tânăr, a venit la mănăstirea Spaso-⁠Kameni, la întemeietorul ei, egumenul Dionisie Sfântul Munte, grec din Constantinopol. Egumenul l-⁠a primit novice și l-⁠a dat în grija unui bătrân încercat. După Viață, egumenul, văzând în Alexei un viitor nevoitor, a scurtat vremea noviciatului și după câteva luni l-⁠a tuns monah cu numele Alexandru. Mulți ani Alexandru a trăit pe insula Kameni și a fost învrednicit cu preoția.

Pustnicul și ctitorul

Pentru a trăi în liniște, a plecat pe malul de nord al lacului și apoi spre răsărit. Pe râul Sianjema, printre păduri și mlaștini, a găsit un loc singuratic și și-⁠a făcut o chilie mică. Când au început să vină oameni la el, a părăsit locul și a mers spre malurile lacului Kubenskoe. La vărsarea râului Kușta l-⁠a întâlnit pe Cuviosul Eftimie, care trăia în singurătate. După o vreme a cerut să-⁠i lase chilia, în schimbul alteia de pe Sianjema. Fericitul Eftimie a luat cererea drept o arătare a Providenței și, plecând, a lăsat crucea lui ca binecuvântare lui Alexandru.

După un timp Alexandru a hotărât să ridice biserică și să întemeieze mănăstire. A făcut o chilie nouă mai aproape de lac și a curățat pădurea pentru mănăstirea viitoare. Odată a venit la el un bătrân, pe care l-⁠a rugat să rămână, iar după cinci ani a venit al doilea frate. Atunci a mers la Rostov, la arhiepiscopul Dionisie, fost egumen al mănăstirii de pe insula Kameni, să ceară binecuvântare pentru zidire; a primit și cele de nevoie și a zidit biserica Adormirii Maicii Domnului. Cneazul Dimitrie Vasilievici, stăpân al ținutului Zaozerie, i-⁠a ajutat, iar soția lui, Maria, a împodobit biserica cu icoane și a dăruit un Evangheliar apraxos.

Adormirea și cinstirea

Înainte de moarte, luându-⁠și rămas bun de la Savatie și Simeon, i-⁠a poruncit să zidească o biserică în cinstea Sfântului Nicolae la locul arătat. A adormit la șaizeci și opt de ani, la 9 iunie 1439, și a fost îngropat în partea de sud a altarului bisericii. Pe mormânt a crescut un scoruș, ale cărui fructe aduceau, prin credință, vindecări. În 1519, la 26 octombrie, în vremea egumenului Nafanail, ambele biserici au ars și s-⁠au zidit altele în locul lor. Mulți bolnavi aduși în biserică l-⁠au văzut pe cuviosul Alexandru împreună cu Sfântul Nicolae, rugându-⁠se sau cădelnițând biserica. Slujba lui s-⁠a alcătuit în jurul lui 1575.

Mănăstirea a fost trecută în 1833 la Spaso-⁠Kameni. Viața veche scrisă de mână cuprinde douăzeci de minuni la mormântul lui, ultima în 1573. Moaștele lui se odihnesc sub piatră în biserica Sfântului Nicolae a mănăstirii Kușta. În 1764 mănăstirea a fost desființată, iar biserica Sfântului Nicolae a devenit parohială. Lanțurile lui se păstrează în biserica parohială a Sfântului Atanasie al Alexandriei din așezarea Ustie, în ținutul Ust-⁠Kubinski din regiunea Vologda.