Columba de Iona

Sfântul Cuvios Columba de Iona a fost un monah și egumen irlandez, întemeietorul mănăstirii de pe insula Iona și luminătorul Scoției. Numele lui irlandez, Colm Cille, înseamnă porumbelul Bisericii. Este unul din cei doisprezece apostoli ai Irlandei și, alături de Patrick și Brigid, unul din ocrotitorii ei. Biserica Ortodoxă îl pomenește la 9 iunie (data din Mineiul; pe calendarul civil al Bisericilor de stil vechi este 22 iunie).

Tinerețea în Irlanda

S-⁠a născut la 7 decembrie 521 la Gartan, în Donegal, din Fedelmid și Eithne, dintr-⁠un neam regesc, cel al Uí Néill, care se trăgea din Niall cel cu Nouă Ostatici. Părinții lui erau, poate, încă păgâni și i-⁠au pus numele Crimthann, adică vulpe. A fost crescut de preotul Cruithnechán, care l-⁠a botezat, iar numele Colum, porumbel, a devenit mai târziu Columba.

A învățat la școlile monahale din Movilla și Clonard, la Sfinții Finnian, apoi la Glasnevin, la Mobhí. Era unul din cei doisprezece ucenici ai lui Finnian din Clonard, care au rămas în istorie ca cei doisprezece apostoli ai Irlandei. A primit preoția și a întemeiat mănăstiri, între care Derry, Durrow, Kells și Swords. Se spune că a întemeiat o sută de biserici.

Plecarea din Irlanda

Adomnán, scriitorul vieții lui, spune că Columba a părăsit Irlanda la doi ani după bătălia de la Cúl Dreimhne, din 561. Într-⁠o altă viață se povestește că bătălia a pornit dintr-⁠o ceartă cu Finnian de Movilla pentru o psaltire pe care Columba îl copiase. Regele suprem a hotărât în favoarea lui Finnian: fiecărei vaci îi aparține vițelul ei, deci fiecărei cărți copia ei. Cercetătorii avertizează că legătura dintre ceartă, bătălie și plecare este nesigură.

Un sinod din Teltown l-⁠ar fi excomunicat pe nedrept, în lipsă. Sfântul Brendan din Birr a alergat să-⁠l sărute, spunând că a văzut un stâlp de lumină mergând înaintea lui și îngeri alături. Sinodul și-⁠a retras învinuirea. Plin de remușcare, Columba a hotărât să câștige pentru Hristos tot atâtea suflete câte se pierduseră în bătălie și să trăiască pelerin.

Iona

În 563 a plecat cu doisprezece însoțitori într-⁠o barcă de nuiele acoperită cu piele. Ei au ajuns pe coasta Kintyre, apoi s-⁠au așezat pe insula Iona, dăruită de Conall, regele din Dál Riata. Au zidit chilii și o capelă și au început să vestească Evanghelia, să boteze și să întemeieze biserici, pe insulele vecine și în interior. Iona a devenit un însemnat centru creștin pentru nordul Britaniei și o școală de misionari. Columba a copiat, se spune, trei sute de cărți și i se atribuie imnuri latine, între care Altus Prosator.

A vizitat pe regele picților Bridei, la Inverness, și i-⁠a câștigat respectul, deși nu convertirea. Adomnán povestește că, în râul Ness, Columba a oprit o fiară care omorâse un pict și amenința pe ucenicul Lugne; unii o pun în legătură cu legenda de la Loch Ness. În 574 a uns rege pe Áedán mac Gabráin, un obicei care amintește de ungerea lui Saul și David de către Samuel. În același an, sau în următorul, a ajuns la adunarea de la Druim Ceat, în Irlanda, unde a fondat mănăstirea Drumcliff.

Adomnán a scris viața lui în trei cărți: despre darul proorociei, despre minuni și despre vedeniile de îngeri. Povestește chiar că în anul 634 sfântul i-⁠a apărut regelui Oswald înainte de bătălie și i-⁠a făgăduit ajutor.

Adormirea

Cu treizeci de ani după sosirea în Iona, Columba a văzut îngeri veniți să-⁠i ia sufletul, dar rugăciunile bisericilor i-⁠au mai dat patru ani. În mai 597 a vorbit fraților despre moartea sa apropiată. Într-⁠o sâmbătă a binecuvântat hambarul și a spus că mâine, în ziua odihnei, va merge pe calea părinților. Un cal alb care ducea laptele a venit și și-⁠a pus capul la pieptul lui, plângând.

În chilie a copiat un psalter până la Psalmul 33, versetul în care se spune că cei ce caută pe Domnul nu vor duce lipsă de nimic bun, și a zis: aici trebuie să mă opresc, scrie Baithene ce urmează. A dat frăților porunca de pe urmă, să se iubească unii pe alții și să urmeze pildele sfinților părinți. La slujba de la miezul nopții a intrat în biserică înaintea celorlalți și a îngenuncheat înaintea altarului. Cei care au venit au văzut biserica plină de lumină îngerească. L-⁠au găsit întins la pământ și, înainte să-⁠și dea sufletul, a deschis ochii cu bucurie și a binecuvântat frații cu mâna.

A adormit în noaptea spre 9 iunie 597. A fost înmormântat la Iona. Se spune că moaștele lui au fost scoase din mormânt în 849, din pricina năvălirilor vikingilor, și împărțite între Scoția și Irlanda. Este ocrotitorul orașului Derry.