Alexei Mecev

Sfântul Drept Alexie Mecev (1859-1923) a fost protoiereu la Moscova, egumenul bisericii Sfântul Nicolae din Klenniki, un păstor iubit, înțelept și duhovnic, cunoscut ca stareț al orașului. Biserica Ortodoxă Rusă l-⁠a proslăvit în august 2000, iar moaștele lui au fost aflate în iunie 2001. Se pomenește la 9 iunie și, la aflarea moaștelor, la 16 septembrie, după calendarul vechi.

Tinerețea și preoția

S-⁠a născut la 17 (29) martie 1859 la Moscova, în familia regentului corului mitropolitan al mănăstirii Cudov, Alexei Ivanovici Mecev. A terminat școala duhovnicească Zaikonospasski și seminarul din Moscova (1879). Visa să învețe la universitate și să devină medic, dar la rugămintea stăruitoare a mamei sale a primit preoția. A fost citeț la biserica Semnul, din 1884 diacon la biserica Sfântul Gheorghe din Starîe Luciniki, iar la 19 martie 1893 preot la biserica Sfântul Nicolae din Klenniki, de la Maroseika, unde a slujit până la sfârșitul vieții. Parohia era foarte mică. A introdus slujba zilnică și opt ani a slujit aproape singur într-⁠o biserică goală. Treptat a ajuns cunoscut ca bun păstor, tot mai mulți credincioși au început să vină și s-⁠a format una dintre cele mai cunoscute obști ortodoxe ale Moscovei.

Păstorul

În etajul de jos al bisericii a deschis o școală parohială și un adăpost pentru orfani și săraci. Timp de treisprezece ani a predat Legea lui Dumnezeu la gimnaziul de fete Vinkler, unde era cunoscut ca un învățător bun, care voia ca elevii să devină credincioși și nu să capete cunoștințe formale. A sprijinit reînvierea iconografiei rusești vechi, binecuvântând-⁠o să picteze icoane pe fiica sa duhovnicească Maria Sokolova, mai târziu monahia Iuliana. A fost aproape de bătrânii de la Optina. După moartea soției și după întâlnirea cu Sfântul Ioan de Kronstadt a devenit el însuși cunoscut ca stareț, deși a rămas preot de parohie și protoiereu, fără să se călugărească. Era smerit și înzestrat cu vedere înainte și vorbea adesea cu credincioșii despre viețile sfinților. Pictorul Robert Falk a fost vindecat sufletește de întâlnirile cu el și s-⁠a întors la creație. A fost duhovnicul filosofului Nikolai Berdiaev, căruia, în 1922, când OGPU l-⁠a silit să părăsească Rusia și el era tulburat, i-⁠a spus să plece fără frică, pentru că Apusul trebuie să-⁠i audă cuvântul.

În vremea sovietică a fost chemat de două ori la OGPU, la sfârșitul lui 1922 și la 30 martie 1923, și i s-⁠a interzis să primească credincioși, dar nu a fost represaliat din pricina bolii grele. În mai 1923 a plecat la odihnă la Vereia, unde a murit la 22 iunie. A fost îngropat la cimitirul Lazarevskoe din Moscova, la înmormântare au venit mulți credincioși din capitală, slujba a fost săvârșită de arhiepiscopul Teodor (Pozdeevski), iar Patriarhul Tihon a luat parte la înmormântare. Amândoi ierarhii tocmai fuseseră eliberați din închisoare. În anii 1930 rămășițele au fost mutate la cimitirul Vvedenskoe.

Cinstirea

A fost proslăvit de Sinodul arhieresc jubiliar al Bisericii Ortodoxe Ruse în august 2000, odată cu fiul și urmașul său la egumenie, Sfântul Preot Mucenic Serghie Mecev. Sunt cinstiți mai ales în biserica Sfântul Nicolae din Klenniki, unde le este închinat un paraclis. La 16 iunie 2001 s-⁠au aflat moaștele lui, mutate întâi la mănăstirea Novospasski, apoi, la 29 septembrie 2002, în procesiune, la biserica Sfântul Nicolae de la Maroseika. A avut fiice din căsătoria cu Ana Petrovna Molceanova, moartă în 1902, și un fiu, Serghie, preot și mucenic, mort în 1942.