Alexandru din Africa

Sfântul Mucenic Alexandru din Africa a pătimit în vremea împăratului Deciu (249-251) împreună cu Sfântul Terentie și tovarășii lui. Se pomenește la 23 aprilie.

Sfinții fuseseră patruzeci de creștini care, în fața cârmuitorului Africii, Fortunatian, au mărturisit în frunte cu Terentie credința în Mântuitorul. Pe Terentie, împreună cu prietenii lui, Africanus, Maxim și Pompiu, cârmuitorul i-⁠a închis, iar pe ceilalți, între ei Zenon, Alexandru și Teodor, a hotărât să-⁠i silească să se lepede de Hristos. Nici îndemnurile, nici chinurile nu i-⁠au clintit: au fost arși cu fier înroșit, rănile lor au fost stropite cu oțet, frecate cu sare și zgâriate cu gheare de fier, iar Domnul i-⁠a întărit. Când au fost duși în templu și s-⁠au rugat lui Dumnezeu, idolii au căzut și s-⁠au făcut țăndări, apoi s-⁠a prăbușit tot templul. Mâniat, cârmuitorul a poruncit să li se taie capetele, iar mucenicii, slăvind pe Dumnezeu, și-⁠au plecat capul sub sabie. Treizeci și șase au murit atunci, între ei și Alexandru. Creștinii le-⁠au îngropat trupurile cu cinste, în afara cetății.