Hulda

Sfânta Proorociță Hulda (în unele texte ortodoxe, Olda) a viețuit la Ierusalim pe vremea regelui Iosia al Iudeii și a lui Ieremia și Țefania. Cărțile a patra a Regilor și a doua a Cronicilor povestesc, în puține versete, întâlnirea ei cu trimișii regelui. Biserica o cinstește ca proorociță și o pomenește la 10 aprilie.

Cine a fost

Hulda era soția lui Șalum, fiul lui Ticva (numit și Tochat), fiul lui Harhas, păzitorul veșmintelor. Locuia în Ierusalim, în „partea a doua” a cetății, numită în unele traduceri „colegiul” sau „cartierul nou”. Numele ei ebraic este, după unii, o formă feminină a cuvântului pentru „cârtiță” sau „nevăstuică”, după alții se leagă de rădăcina care înseamnă „a dăinui”. Tradiția iudaică o așază alături de Debora ca una dintre principalele proorocițe ale Vechiului Testament. Biblia nu spune mai mult despre ea, ci știm mai multe despre soțul ei decât despre ea.

Cartea Legii și proorocia

În al optsprezecelea an al domniei lui Iosia (care a domnit între 641 și 609 înainte de Hristos), regele a poruncit să fie reparat Templul lui Solomon. În timpul lucrărilor, preotul Hilchia a găsit cartea Legii și a dat-⁠o logofătului Șafan, care a citit-⁠o regelui. Iosia și-⁠a rupt hainele, înfricoșat de mânia lui Dumnezeu, și l-⁠a trimis pe Hilchia, pe Șafan și pe alți trei, printre care Ahicam, Acbor și Asaia, să întrebe pe Domnul. Ei s-⁠au dus la Hulda, fără să-⁠i arate sulul.

Hulda le-⁠a dat un răspuns în două părți. Pentru popor, a vestit că nenorocirea scrisă în carte va veni peste Ierusalim, din pricina nelegiuirilor lui. Regelui însă, pentru că și-⁠a smerit inima înaintea Domnului, i-⁠a spus în numele lui Dumnezeu că va fi adunat la mormântul lui în pace și că ochii lui nu vor vedea tot răul pe care Domnul îl va aduce peste acel loc. Cuvântul ei a fost citit poporului și a stat la baza reformelor religioase ale regelui. Unii cercetători spun că ea este prima care a declarat anumite scrieri drept Scriptură.

Iosia a murit în vara anului 609, rănit în bătălia de la Meghido împotriva faraonului Necao, și a fost îngropat în pace la Ierusalim.

Tradițiile și cinstirea

Tradiția rabinică spune că a vorbit trimișilor regelui fără nicio ceremonie, iar regele a mers la ea, nu la Ieremia, pentru că a socotit-⁠o mai ușor de înduioșat. Ea ar fi propovăduit pocăința femeilor, așa cum Ieremia o făcea bărbaților. Tradiția mai spune că a fost îngropată în interiorul zidurilor Ierusalimului. Poarta Hulda din zidul de miazăzi al Muntelui Templului îi poartă numele. Biserica Ortodoxă o cinstește ca proorociță și o pomenește la 10 aprilie.