Fulbert de Chartres

Sfântul Fulbert de Chartres a fost episcop al Chartres-⁠ului din 1006 până la moartea sa, în 1028, și dascăl la școala catedralei din acel oraș. L-⁠au iubit mai ales pentru cinstirea Maicii Domnului și pentru străduința lui pentru știință. Este pomenit la 10 aprilie.

Viața

Nu se știe sigur nici anul, nici locul nașterii lui; izvoarele dau ani între 952 și 970 și îl așază de obicei în nordul Franței. Toate spun că era de neam smerit. În anii 980 a învățat la școala catedralei din Reims, unde a avut printre colegi pe viitorul rege Robert al II-⁠lea Piosul. După unele izvoare a fost ucenic al lui Gerbert de Aurillac, viitorul papă Silvestru al II-⁠lea, lucru care a stârnit dispute. La începutul sau în mijlocul anilor 990 a ajuns la școala catedralei din Chartres, ca învățător sau ajutor de învățător, și a avut și unele slujiri bisericești mici, fără să fi fost monah. În 1004 a fost diacon, iar în 1006 a fost pus episcop al Chartres-⁠ului. Când catedrala a ars, în 1020, el s-⁠a ostenit la refacerea ei, după unii chiar ca meșter. A pus rânduială în predarea științelor libere și a rămas ca întemeietorul școlii din Chartres, ai cărei ucenici, între care Berengar de Tours, au ajuns vestiți. A adormit la 10 aprilie 1028, după unele izvoare 1029. Contemporanii îl numeau om cu fire sfântă, iar Roma a îngăduit eparhiilor Chartres și Poitiers să-⁠i pomenească ziua, chiar dacă nu a fost canonizat în chip oficial.

Scrierile

Mare parte din ce s-⁠a păstrat de la el sunt scrisori. Cea mai cunoscută este către ducele Guillaume al V-⁠lea al Aquitaniei, despre îndatoririle stăpânului și ale vasalului. A scris și altor slujitori ai Bisericii, despre rânduieli de cult, hirotonia episcopilor, afurisenie și ascultare, precum și despre treburi mărunte, cum ar fi mulțumirile pentru leacuri. A alcătuit vreo douăzeci și patru de poezii, între care una despre privighetoare. A scris imne, cele mai multe în cinstea Fecioarei, și Chorus novae Ierusalem, de cântat la slujbele Paștilor. Predica lui cea mai cunoscută vorbește despre prăznuirea Nașterii Maicii Domnului.

Cinstirea Maicii Domnului

În vremea lui, mulți se temeau de sfârșitul lumii, iar Fulbert a întărit cinstirea Fecioarei, ca să-⁠i liniștească pe oameni și să-⁠i învețe să ceară rugăciunile ei. Chartres-⁠ul păstra ca moaște Sfânta Cămașă a Maicii Domnului, iar cinstirea ei a crescut mult sub el. Se povestește că, atunci când Fulbert era greu bolnav, Maica Domnului l-⁠a vindecat cu o picătură din laptele ei, pentru dragostea lui. A lucrat ca ziua Nașterii Maicii Domnului, 8 septembrie, să fie prăznuită cu deosebită cinste.