Alexandru Nicolski

Sfântul Sfințit Mucenic Alexandru Nicolski (1883-1937) a fost preot în satul Panovo-⁠Osanovo, din regiunea Gorki, și a fost împușcat la 17 septembrie 1937, împreună cu un grup de clerici și mireni din raionul Gaghino. Se pomenește la 1 noiembrie, la 7 februarie, odată cu soborul noilor mucenici, și la 12 septembrie, cu sfinții din Nijni Novgorod. A fost trecut în rândul sfinților în anul 2000.

Alexandru Semionovici Nicolski s-⁠a născut în 1883 în satul Kognurovo, din gubernia Nijni Novgorod, în familia unui preot. A slujit ca preot în satul Panovo-⁠Osanovo, raionul Gaghino, regiunea Gorki. La 8 septembrie 1937 a fost arestat împreună cu preoții Ioan Romașkin, Petru Lebedinski și alții. Arestații au fost ținuți întâi la arestul din Gaghino, apoi mutați la închisoarea din Arzamas. Toți erau învinuiți că la 6 iulie 1937, în ziua pomenirii icoanei Maicii Domnului de la Vladimir, în amintirea izbăvirii Moscovei de năvălirea hanului Ahmat, în 1480, au organizat o slujbă solemnă care i-⁠ar fi abătut pe țărani de la munca în colhoz. Deși după slujba la care luaseră parte patru preoți și o mulțime de credincioși nu s-⁠a rostit nicio predică cu temă politică, slujba în sine a fost socotită faptă împotriva statului, pentru că îi abătea pe țărani de la munca colhozului „Libertatea”.

La 17 septembrie 1937 opt oameni, după chinuri și anchete, au fost osândiți la moarte și împușcați. Locul exact al împușcării și al îngropării trupurilor mucenicilor nu s-⁠a aflat. Preotul Alexandru Nicolski a fost trecut în rândul noilor mucenici și mărturisitori ruși de Soborul Arhieresc al Bisericii Ortodoxe Ruse din august 2000. Alături de el au murit preoții Ioan Romașkin, Nicolae Hvoșciov și Petru Lebedinski și țăranii Vasile Ejov, Petru Lonskov, Ștefan Mitiușin și Alexandru Blohin.