Var

Sfântul Mucenic Var, numit în greacă Uar, a fost un ostaș din Egipt, care a primit mucenicia pentru credința creștină în jurul anului 307, la începutul secolului al IV-⁠lea. Biserica îl pomenește la 19 octombrie, adică 1 noiembrie după calendarul nou. În Biserica Coptă este pomenit la 15 Paopi.

După Faptele lui, socotite sigure, era un ostaș în Egiptul de Sus, cu însărcinarea să păzească șapte pustnici care așteptau executarea. Era creștin în taină, dar cu credința slabă. După ce a văzut pe unul dintre pustnici murind, credința i s-⁠a înviorat, iar el s-⁠a alăturat monahilor. Ca să nu-⁠i lase singuri, a petrecut o noapte întreagă cu ei în convorbiri duhovnicești și a adus apoi mâncare în închisoare. Când unul dintre cei șapte a murit, Var s-⁠a oferit în locul lui. Pentru aceasta a fost chinuit și trupul i-⁠a fost spânzurat de un copac. Trupul lui, aruncat să fie mâncat de fiare sau pe gunoi, a fost luat de o văduvă cucernică, Cleopatra, și păstrat în casa ei. La sfârșitul prigoanei, în 312, ea a dus moaștele în Palestina, în mormântul de familie săpat în stâncă din satul Edra, lângă Tabor, și a zidit o biserică în cinstea lui. Fiul ei, când a murit, a fost îngropat lângă mormântul sfântului, iar ea și-⁠a împărțit averea săracilor și a trăit până la moarte în post și rugăciune, la biserica sfântului.

A fost foarte cinstit în Rusia ca mucenic și mijlocitor, mai ales prin povestirile cu fericita Cleopatra și fiul ei, iar la curtea lui Ivan cel Groaznic numele lui a avut însemnătate, căci este socotit numele de botez al unuia dintre prinții Dimitri. Un canon al sfântului, citit pentru cei morți nebotezați, este socotit de unii nesigur: nu a existat în vechile Mineie ortodoxe, iar Biserica nu îngăduie rugăciuni publice pentru nebotezați. În Viața originală nu se pomenește mântuirea celor nebotezați, ci doar că el s-⁠a arătat Cleopatrei și a spus că s-⁠a rugat pentru rudele ei.