Alexandru Șalai

Sfântul Sfințit Mucenic Alexandru Șalai (1879-1937) a fost protoiereu în regiunea Minsk și a fost împușcat la 14 noiembrie 1937, la Bobruisk. Se pomenește la 14 noiembrie, la 7 februarie, odată cu soborul noilor mucenici, și la 11 iulie, cu sfinții din Belarus. În 1999 a fost recunoscut ca sfânt cinstit local de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe din Belarus, iar în anul 2000 a fost slăvit în toată Biserica la Soborul Arhieresc Jubiliar.

Alexandru Semionovici Șalai s-⁠a născut la 20 noiembrie 1879 în orașul Slutk, în familia unui orășean. Pregătindu-⁠se pentru preoție, a terminat școala duhovnicească din Slutk și seminarul din Minsk, unde a învățat în același an cu viitorul sfânt sfințit mucenic Ioan (Pașin). La 13 august 1901 a fost hirotonit diacon, iar la 15 august preot. A slujit la biserica Acoperământului Maicii Domnului din satul Ostrojanka, ținutul Mozîr, a fost paroh la biserica din Kimeia, ținutul Borisov, iar la 1 mai 1908 a fost mutat la biserica din Dricin, ținutul Igumen. Ultimul loc de slujire a fost biserica Sfintei Treimi din satul Blon, raionul Puhovici, regiunea Minsk, unde a fost paroh în anii treizeci.

Părintele Alexandru era un om cu convingeri religioase neclintite, un râvnitor în rugăciune și un păstor grijuliu. După amintirile martorilor, când în august 1935 s-⁠a închis biserica din Blon și s-⁠au pus pe coborât clopotele, părintele Alexandru s-⁠a apropiat de grupul de săteni adunați și, adresându-⁠se celor ce săvârșeau nelegiuirea, a spus cu năduf: „De ce vă apucați de lucru care nu e al vostru? Se vede că nu aveți ce face, de stricați avuția bisericii.”. A fost cineva care a ținut minte aceste cuvinte și a denunțat mai târziu pe părintele Alexandru. După închiderea bisericii, deși nu mai slujea, din lipsa unui local, a continuat să săvârșească cele cerute de enoriași. La recensământul general al populației a organizat în Blon o colectă de semnături pentru deschiderea bisericii.

Toate acestea i-⁠au fost aduse aminte la arestarea din 6 august 1937. A fost învinuit de „agitație contrarevoluționară îndreptată spre dezagregarea colhozurilor”. Dar adevărata pricină a arestării a fost alta: refuzul de a se lepăda de credința în Dumnezeu și de treapta preoțească. A fost anchetat de mai multe ori, și cu ajutorul lui Dumnezeu a găsit puterea să nu se recunoască vinovat de învinuirile absurde care i se aduceau și să nu acuze pe nimeni. Fără judecată și anchetă, la 10 octombrie 1937 protoiereul Alexandru Șalai a fost osândit la moarte. Toată averea i-⁠a fost confiscată, iar familia, cu patru copii (Volea, Alexandru, Irina și Natalia), a fost izgonită. A fost ucis la 14 noiembrie 1937 în orașul Bobruisk, pătimind ca mucenic pentru mărturisirea credinței ortodoxe.